1. [MDA2] autocontemplare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autocontempla] Contemplare a cuiva de către sine însuși Si: (rar) autocontemplat1.
2. [DN] AUTOCONTEMPLARE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla].
3. [DCR2] autocontemplare s. f. Acțiunea de a se autocontempla ◊ „[...] autocontemplarea de până acum trebuie să lase locul autoexigenței.” Gaz. lit. 16 II 67 p. 7 (din autocontempla; DN3)
4. [MDA2] autocontempla vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autocontemplu / E: fr autocontempler] A se contempla pe sine însuși.
5. [DN] AUTOCONTEMPLA vb. I. refl. A se contempla pe sine însuși. [Cf. fr. autocontempler].
6. [MDN '00] AUTOCONTEMPLA vb. refl. a se contempla pe sine însuși. (< fr. autocontempler)
7. [DCR2] autocontempla vb. refl. I A se contempla pe sine însuși ◊ „Retrași în taina căminelor sau în larma veselă a vreunui restaurant, N.R. sau C.F., D.B. sau M.P. se autocontemplă în secvențele realizate în prealabil.” R.l. 3 I 67 p. 3 (din auto1- + contempla; cf. fr. autocontempler; DN3)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL