1. [DEX '09] AUREOLAT, -Ă, aureolați, -te, adj. 1. Înconjurat de o aureolă. 2. Fig. Plin de glorie, de faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola. Cf. fr. auréolé.
2. [MDA2] aureolat2, ~ă a [At: DN3 / P: a-u-re-o~ / Pl: ~ați, ~el / E: aureola] 1 Înconjurat cu o aureolă (1). 2 (Fig) Glorificat.
3. [MDA2] aureolat1 sn [At: MDA ms / P: a-u-re-o~ / Pl: ~uri / E: aureola] (Rar) 1 Aureolare (1). 2 (Fig) Glorificare.
4. [DEX '98] AUREOLAT, -Ă, aureolați, -te, adj. 1. Înconjurat cu o aureolă. 2. Plin de glorie, de faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureolă. Cf. fr. auréolé.
5. [DLRLC] AUREOLAT, -Ă, aureolați, -te, adj. Înconjurat de aureolă. Chipurile lor îmi apărură în amintire aureolate de lumină și de dragoste. SADOVEANU, N. F. 144. – Pronunțat: a-u-re-o-.
6. [DLRM] AUREOLAT, -Ă, aureolați, -te, adj. Înconjurat de o aureolă. [Pr.: a-u-re-o-] – După fr. auréolé.
7. [DN] AUREOLAT, -Ă adj. Cu aureolă, înconjurat de o aureolă. [Pron. a-u-re-o-. / cf. fr. auréolé].
8. [DEX '09] AUREOLA, aureolez, vb. I. Tranz. 1. A înconjura cu o aureolă. 2. Fig. A încununa, a glorifica (pentru calitățile sale). [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréoler.
9. [MDA2] aureola vt [At: DN3 / P: a-u-re-o- / Pzi: ~lez / E: fr aureoler] 1 A înconjura cu o aureolă (1). 2 (Fig) A glorifica.
10. [DN] AUREOLA vb. I. tr. A înconjura cu aureolă. ♦ (Fig.) A glorifica. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréoler, it. aureolare].
11. [MDN '00] AUREOLA vb. tr. 1. a înconjura cu aureolă. 2. (fig.) a glorifica. (< fr. auréoler)
12. [DOOM 3] aureola (a ~) (desp. a-u-re-o-) vb., ind. prez. 1 sg. aureolez, 3 aureolează; conj. prez. 1 sg. să aureolez, 3 să aureoleze
13. [DOOM 2] aureola (a ~) (a-u-re-o-) vb., ind. prez. 3 aureolează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL