1. [MDA2] aulma [At: DOSOFTEI, V. S. 81 / Pzi: aulm / E: a2 + ulma] (Rar) 1 vt A da de urma (cuiva) Si: a adulmeca, a mirosi. 2 vi (Fig) A presimți.
2. [CADE] ‡AULMA... (DOS.) = ULMA...
3. [Scriban] aúlm, V. adulmec.
4. [DLRLV] AULMA vb. (Mold.) A adulmeca, a mirosi, a da de urma cuiva. Aulmîndu miros minunat, se miră. DOSOFTEI, VS. Și venind svîntul la peșteră spre noi, ne aulmă de departe. DOSOFTEI, VS. ♦︎ Fig. A simți din vreme, a presimți, a intui. Svîntul aulmîndu cu sufletul, știu de tot. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. a- + ulma. Cf. amirosi, apuți, nădăi.
5. [DAR] aulma, aulm (aulmez), vb. I (înv.) a adulmeca, a amirosi, a simți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL