1. [DEX '09] HĂUIALĂ s. f. v. auială.
2. [MDA2] hăuială sf vz auială
3. [DEX '96] HĂUIALĂ s. f. V. auială.
4. [DEX '09] AUIALĂ, auieli, s. f. (Pop.) Zgomot confuz, monoton și prelung. [Pr.: a-u-. – Var.: hăuială s. f.] – Aui + suf. -eală.
5. [MDA2] aueală sf vz auială
6. [MDA2] auială sf [At: CARAGIALE, S. 55 / P: a-u~ / V: h~, hău~, auea~ / Pl: ~ieli / E: aui + -eală] (Pop) Zgomot prelung, confuz și monoton Si: auire, auitură, vuiet.
7. [CADE] ❍AUIALĂ (pl. -ieli) sf. Sgomot, vuet: a stat el așa... pînă s’a stins de tot, de tot auiala din urmă a acioaei (CAR.) [aui].
8. [DLRLC] AUIALĂ, auieli, s. f. Zgomot confuz, monoton și prelung. După ce m-am odihnit pe treptele pridvorului, cu capul în mîini, cu ochii închiși și surd la auiala întinsă a satului, m-am sculat. DELAVRANCEA, T. 261. ◊ Sunet metalic, țiuit. S-a stins de tot, de tot auiala din urmă a acioaiei. CARAGIALE, S. 55. – Pronunțat: a-u-.
9. [DLRM] AUIALĂ, auieli, s. f. Zgomot confuz, monoton și prelung; sunet metalic. – Din aui + suf. -eală.
10. [Șăineanu, ed. VI] aueală f. vuet prelungit.
11. [DOOM 3] !hăuială (pop.) (desp. hă-u-) s. f., g.-d. art. hăuielii; pl. hăuieli
12. [DOOM 2] hăuială v. auială
13. [DOOM 2] auială (a-u-)/hăuială (hă-u-) (pop.) s. f., g.-d. art. auielii/hăuielii; pl. auieli/hăuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL