Definiție și ce înseamnă audiometrie

1. [DEX '09] AUDIOMETRIE s. f. Măsurare a acuității auditive a unei persoane (cu ajutorul audiometrului). [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiométrie.

2. [MDA2] audiometrie sf [At: DN3 / P: a-u-di-o~ / Pl: ~ii / E: fr audiométrie] 1 Metodă de măsurare a acuității auditive. 2 Măsurare a acuității auditive.

3. [DN] AUDIOMETRIE s.f. Metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. [Pron. a-u-di-o-, gen. -iei. / < fr. audiométrie].

4. [MDN '00] AUDIOMETRIE s. f. metodă de măsurare a acuității auditive; acumetrie. (< fr. audiométrie)

5. [DOOM 3] audiometrie (măsurarea auzului) (desp. a-u-di-o-me-tri-) s. f., art. audiometria, g.-d. audiometrii, art. audiometriei

6. [DOOM 2] audiometrie (măsurarea acuității auditive) (a-u-di-o-me-tri-) s. f., art. audiometria, g.-d. audiometrii, art. audiometriei

7. [GTA] AUDIOMETRIE tehnică de măsurarea a acuității auditive a unei persoane. După natura sunetului întrebuințat audiometria poate fi: tonală și vocală. Audiometria tonală este întrebuințată în aviație pentru controlul auzului piloților sau a altor categorii de personal navigant sau nenavigant.

8. [DETS] AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-. □ ~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] Mencikof m. general și om de Stat rus (1789-1869). Sursă: DEX online […]
1. [DE] MENCIUS v. Meng Tzi. 2. [DE] MENG ZI (MENG-TZU, MENG KE), latinizat MENCIUS […]
[DE] MENCKEN [méŋkn], Henry Louis (1880-1956), editor., critic literar și eseist american. Editor de periodice, […]
[DE] MENDAÑA DE NEIRO, Álvaro de ~ (1541-1595), navigator și explorator spaniol. A întreprins o […]
[DE] MENDEL [méndəl], Gregor Johann (1822-1884), naturalist austriac. Considerat întemeietorul geneticii, a realizat primele experiențe […]
[DE] MENDELE MOIHER, Sforim (pseud. lui Șolom Iakov Abramovici) (1835-1917), scriitor evreu. A trăit în […]
[DE] MENDELEEV, Dmitri Ivanovici (1834-1907), chimist rus. Prof. la Institutul Tehnologic, apoi la Univ. Sankt-Petersburg. […]
1. [DE] MENDELSOHN [méndəlson], Alfred (1910-1966, n. București), compozitor român. Prof. univ. la București. Balete […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro