1. [MDA2] audiofon sn [At: DN3 / P: a-u-di-o~ / Pl: ~oane / E: fr audiophone] Aparat acustic folosit de hipoacuziei pentru amplificarea sunetelor.
2. [DN] AUDIOFON s.n. Aparat acustic folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. [< fr. audiophone].
3. [MDN '00] AUDIOFON s. n. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor. (< fr. audiophone)
4. [DETS] AUDIO- „auz, audiție, frecvență sonoră, auditiv”. ◊ L. audio, ire „a auzi” > fr. audio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. audio-. □ ~fon (v. -fon), s. n., aparat acustic, folosit de hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor; ~fonologie (v. fono-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază fonația, audiția și limbajul; ~graf (v. -graf) s. n., audiometru*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. Curbă grafică indicînd acuitatea auditivă a unei persoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în audiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul problemelor legate de auz; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a acuității auditive a unei persoane; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru determinarea acuității auditive a unei persoane și pentru efectuarea audiogramelor; sin. audiograf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL