1. [DEX '09] ATROFIAT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.
2. [MDA2] atrofiat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: atrofia] (Med) 1 Care a suferit un proces de regresiune morfo-funcțională Si: degenerat. 2 Vlăguit2. 3 Uscat. 4 Micșorat. 5 Care tinde să dispară Si: (pop) închircit, pipernicit.
3. [MDA2] atrofiat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atrofia] (Med; rar) 1-6 Atrofiere (1-6).
4. [DLRLC] ATROFIAT, -Ă, atrofiați, -te, adj. (Despre un organism sau despre o parte sau o funcțiune a lui) Redus, slăbit, uscat, micșorat prin atrofie. Mlădiță atrofiată. Mușchi atrofiați. – Pronunțat: -fi-at.
5. [DLRM] ATROFIAT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Redus, slăbit, micșorat prin atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.
6. [DEX '09] ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.
7. [MDA2] atrofia vr [At: DA / Pzi: ~iez / E: fr atrophier] (D. țesuturi și organe) 1 A suferi un proces de regresiune morfo-funcțională Si: a degenera. 2 A se vlăgui. 3 (Rar) A se usca. 4 A se micșora. 5 A tinde să dispară Si: (pop) a se închirci, a se pipernici.
8. [CADE] *ATROFIA (-fiez) I. vb. tr. 🩺 A produce atrofie. II. vb. refl. 🩺 A slăbi peste măsură, a se prăpădi, a se distruge (vorb. de o parte a trupului, de un organ, etc.) [fr.].
9. [DEX '98] ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.
10. [DLRLC] ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe ale plantelor și animalelor) A-șî pierde puterea vitală, a se usca, a se închirci. – Pronunțat: -fi-a.
11. [DLRM] ATROFIA, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.
12. [DN] ATROFIA vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].
13. [MDN '00] ATROFIA vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)
14. [Șăineanu, ed. VI] atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.
15. [Scriban] *atrofiéz v. tr. (d. atrofie; fr. atrophier). Cauzez atrofie. V. refl. Un organ lăsat mult timp în părăsire se atrofiază.
16. [DOOM 3] atrofia (a se ~) (desp. a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiază, imperf. 3 pl. se atrofiau; conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se (desp. -fi-in-)
17. [DOOM 2] !atrofia (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiază, 1 pl. ne atrofiem (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofieze; ger. atrofiindu-se (-fi-in-)
18. [MDO] atrofia (ind. prez. 3 sg. și pl. atrofiază, 1 pl. atrofiem, ger. atrofiind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL