1. [MDA2] atocmire sf [At: CANTEMIR, IST. 90 / Pl: ~ri / E: atocmi] (Înv; nob) 1 Asemănare. 2 Adaptare.
2. [DLRLV] ATOCMIRE s. f. (Mold.) Potrivire, armonie, acord. În dobitocul acesta..., firea, nu după mărimea trupului, duhurile în cumpăna atocmirii au împărțit. CANTEMIR, IST. Etimologie: a + tocmire. Cf. atocma2. Vezi și atocma1, atocma2, atocmat, neatocmire.
3. [DAR] atocmire, atocmiri, s.f. (înv.) armonie, potrivire
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL