1. [MDA2] atmofil, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: cf ger atmophil] (D. elemente chimice) Care intră în componența atmosferei pământești.
2. [DN] ATMOFIL, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția atmosferei. [Cf. germ. atmophil, cf. gr. atmos – aer, philein – a iubi].
3. [MDN '00] ATMOFIL, -Ă adj. (despre elemente chimice) care intră în compoziția atmosferei terestre. (< germ. atmophil)
4. [DETS] ATMO- „vapori, aer, gaze, atmosferă; gazos, aerian, atmosferic”. ◊ gr. atmos „aburi, vapori” > fr. atmo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. atmo-. □ ~fil (v. -fil1), adj., care intră în compoziția atmosferei terestre; ~goniograf (v. gonio-, v. -graf), s. n., radiogoniograf adaptat pentru înregistrarea perturbațiilor atmosferice; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea perturbațiilor atmosferice; ~liză (v. -liză), s. f., separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea cantității de lichid evaporat de o plantă într-un interval de timp dat; ~rinometru (v. rino-, v. -metru1), s. n., aparat care înregistrează și măsoară petele făcute pe o suprafață rece de vaporii de apă existenți în aerul expirat pe nări; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș gazos care înconjoară globul terestru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL