1. [DEX '09] ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant.
2. [MDA2] atenuant, ~ă a [At: SADOVEANU, Z. C. 29 / P: ~u-a~ / Pl: ~anți, ~e / E: fr atténuant] 1 Care ușurează. 2 Care provoacă scăderea intensității unui fenomen. 3 Care reduce importanța unui fapt. 4 Care reduce gravitatea unei fapte. 5 (Jur; îs) Circumstanță ~ă Împrejurare care contribuie la micșorarea vinei și la reducerea pedepsei unui inculpat. 6 (Fig; îas) Fapt care poate duce la aprecierea indulgentă a unei stări de lucruri condamnabile.
3. [CADE] *ATENUANT adj. 1 Care poate, care e menit să atenueze ceva ¶ 2 ⚖️ Circumstanțe ~e, circumstanțe ușurătoare, împrejurări care micșorează întru cîtva vina unui acuzat și care contribue să se ușureze osînda [fr.].
4. [DLRLC] ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care scade, care micșorează intensitatea sau gravitatea unui fapt. ◊ (Mai ales în expr.) Circumstanță atenuantă (mai ales la pl.) = împrejurare (sau împrejurări) care contribuie la micșorarea vinei și la ușurarea pedepsei unui inculpat. A invoca (sau a acorda) circumstanțe atenuante. – Pronunțat: -nu-ant.
5. [DLRM] ATENUANT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant.
6. [DN] ATENUANT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
7. [MDN '00] ATENUANT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ~e = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans)
8. [Șăineanu, ed. VI] atenuant a. care atenuează: circumstanțe atenuante, cari micșorează gravitatea unei crime sau unui delict.
9. [Scriban] *atenuánt, -ă adj. (fr. atténuant). Care atenuĭază: Circumstanțe atenuante, ușurătoare, care micșorează vina și pedeapsa (în opoz. cu agravante).
10. [CADE] *CIRCUMSTANȚĂ (pl. -țe) 1 Împrejurare, particularitate sau amănunt care însoțește un fapt sau o știre ¶ 2 Situațiunea actuală a lucrurilor ¶ 3 ⚖️ circumstanțe atenuante 👉 ATENUANT; circumstanțe agravante 👉 AGRAVANT [lat.].
11. [DLRM] CIRCUMSTANȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare, fapt, lucru care însușește o acțiune sau un fenomen sau care se petrece în același timp cu altceva ; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ♦ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = pentru o ocazie anumită, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Lat. lit. circumstantia (fr. circonstance).
12. [DOOM 3] atenuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. atenuanți; f. atenuantă, pl. atenuante
13. [DOOM 2] atenuant (-nu-ant) adj. m., pl. atenuanți; f. atenuantă, pl. atenuante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL