1. [DEX '09] AȚÂȚĂTOR, -OARE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
2. [MDA2] ațâțător, ~oare [At: URECHE, ap. HEM 2097 / V: ațiț- / Pl: ~i, ~oare / E: ațâța + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care ațâță (1-3) focul. 4-5 smf, a (Fig) (Persoană) care întărâtă. 6-17 smf, a (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 smf, a (Persoană) care provoacă întețirea unui rău.
3. [DEX '98] AȚÂȚĂTOR, -OARE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
4. [Șăineanu, ed. VI] ațâțător a. și m. care ațâță.
5. [MDA2] ațițător, ~oare smf, a vz ațâțător
6. [CADE] AȚÎȚĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care ațîță: au fost ~ de păgîni asupra creștinilor (GR.-UR.).
7. [DLRLC] AȚÎȚĂTOR, -OARE, ațîțători, -oare, adj. Care întărită, provocator. Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101 ◊ (Mai ales în expr.) Ațîțător la război (și substantivat, m.) = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război.. REZ. HOT. I 205. Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2591.
8. [DLRM] AȚÎȚĂTOR, -OARE, ațîțători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care ațîță; provocator, instigator. – Din ațîța + suf. -(ă)tor.
9. [DOOM 3] ațâțător adj. m., pl. ațâțători; f. sg. și pl. ațâțătoare
10. [DOOM 2] ațâțător adj. m., pl. ațâțători; f. sg. și pl. ațâțătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL