1. [DEX '09] ATARAXIE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filosofică idealistă din Antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.
2. [MDA2] ataraxie sf [At: IBRĂILEANU, A. 9 / S: (înv) ~acsie / Pl: ~ii / E: fr ataraxie] 1 (Flz) Stare de liniște sufletească, de renunțare la orice sentimente și pasiuni, considerată de filozofia antică drept calea spre fericire, binele suprem. 2 (Med) Stare psihică specifică anumitor bolnavi mintali, caracterizată prin nepăsare și sentiment de superioritate față de semeni. 3 Atitudine și comportare ascetică. 4 (Med; șîs) ~ digestivă Stare patologică de pasivitate a unui organ sau a unei funcții.
3. [DEX '98] ATARAXIE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.
4. [DLRLC] ATARAXIE S. f. 1. Concepție filozofică idealistă din antichitate, după care omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească, cu excluderea oricăror emoții, sentimente sau pasiuni. 2. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ, a unui sistem sau a unei funcțiuni.
5. [DLRM] ATARAXIE s. f. 1. Concepție filozofică idealistă, în antichitate, care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească. 2. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. – Fr. ataraxie (< gr.).
6. [DN] ATARAXIE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare].
7. [MDN '00] ATARAXIE s. f. 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice. 2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții. (< fr. ataraxie)
8. [Scriban] *ataraxíe f. (vgr. ataraxía, id.). Liniște sufletească pe care n’o turbură nicĭ o dorință orĭ plăcere și nicĭ o frică. V. imperturbabilitate.
9. [DOOM 3] ataraxie s. f., art. ataraxia, g.-d. ataraxii, art. ataraxiei
10. [DOOM 2] ataraxie s. f., art. ataraxia, g.-d. ataraxii, art. ataraxiei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL