1. [DEX '09] ASTRAGAL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.
2. [MDA2] astragal sn [At: ODOBESCU, S. I, 442 / Pl: ~e / E: fr astragale, lat astragalus] 1 (Atm) Unul din cele două oase mai mari ale tarsului, de formă cuboidă Si: arșic. 2 (Arh) Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel.
3. [CADE] *ASTRAGAL sm. 1 🫀 Unul din oasele tarsului, arșicul glesnei ¶ 2 💒 Brîu rotund care formează baza capitelului unei coloane (🖼 253) [fr.].
4. [DEX '98] ASTRAGAL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.
5. [DLRLC] ASTRAGAL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. V. arșic. 2. Fiecare dintre părțile unei coloane arhitectonice, în formă de brîu rotund, care desparte fusul coloanei de bază și de capitel. Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. – Variantă: (2) astragală s. f.
6. [DLRM] ASTRAGAL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brîu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).
7. [DN] ASTRAGAL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brîu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos].
8. [MDN '00] ASTRAGAL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)
9. [Șăineanu, ed. VI] astragal n. 1. osul călcâiului, arșicul gleznei; 2. plantă numită obișnuit unghia-găii; 3. Arh. brâul care înconjoară căpătâiul de sus al unei coloane.
10. [Scriban] *astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ.
11. [DLRLC] ASTRAGALĂ s. f. v. astragal.
12. [DOOM 3] astragal s. n., pl. astragale
13. [DOOM 2] astragal s. n., pl. astragale
14. [DETS] ASTRAGAL-, v. ASTRAGALO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a unei părți a astragalului.
15. [DETS] ASTRAGALO- „astragal, os al tarsului”. ◊ gr. astragalos „oscior, arșic” > fr. astragalo-, engl. id. > rom. astragalo-. □ ~id (v. -id), adj., asemănător cu astragalul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL