1. [DEX '09] ASTENIE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.
2. [MDA2] astenie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr asthénie] 1 Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual. 2 (Fam) Stare de irascibilitate și proastă dispoziție permanentă.
3. [DLRLC] ASTENIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă a puterilor (fizice sau psihice); slăbiciune, istovire. Astenie nervoasă.
4. [DLRM] ASTENIE s. f. Slăbire generală a organismului, lipsă de putere (fizică sau psihică). – Fr. asthénie (< gr.).
5. [DN] ASTENIE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere].
6. [MDN '00] ASTENIE1 s. f. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului. (< fr. asthénie, gr. astheneia)
7. [MDN '00] -ASTENIE2 elem. asten(o)-.
8. [MDA2] astenia vtr [At: DN3 / Pzi: ~iez / E: astenie] 1-2 A (se) asteniza (1- 2).
9. [DN] ASTENIA vb. I. tr., refl. A (se) asteniza. [Pron. -ni-a, p. i. -iez, 3, 6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < asteni(c) + -a].
10. [MDN '00] ASTEN(O)-, -ASTENIE elem. „oboseală, slăbire”. (< fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)
11. [DOOM 3] astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile (desp. -ni-i-)
12. [DOOM 2] astenie s. f., art. astenia, g.-d. art. asteniei; pl. astenii, art. asteniile
13. [DETS] -ASTENIE „oboseală, istovire”. ◊ gr. astheneia „debilitate, slăbiciune” > fr. -asthénie, germ. id. > rom. -astenie.
14. [DETS] ASTEN-, v. ASTENO-. □ ~opie (v. -opie), s. f., oboseală oculară.
15. [DETS] ASTENO- „oboseală, slăbire, debilitate”. ◊ gr. asthenos „fără forță, slăbit” > fr. asthéno-, germ. id., engl. id., it. asteno- > rom. asteno-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., fază de activitate redusă care intervine temporar în viața unor specii de insecte; ~corie (v. -corie1), s. f., oboseală pupilară; ~logie (v. -logie1), s. f., studiu științific al debilității; ~manie (v. -manie), s. f., obsesie patologică a asteniei; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat geologic puțin rezistent, de tensiune nulă, situat la o adîncime de cca 100 km; ~spermie (v. -spermie), s. f., reducere a vitalității spermatozoizilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL