Definiție și ce înseamnă așteamătu

1. [Scriban] așteámătu și -ăt adv. (lat. ex-tĭmĭtus, rudă cu teamăt). Olt. Munt. În taĭnă, încet, pe ascuns: a se apropia, a călca așteamătu (Teod. P. P. 554, 566, 637).

2. [CADE] ❍AȘTEAMĂT(U) adv. Încet, agale, pas cu pas: Turcii unde-l auzea, Așteamăt s’apropia (TEOD.); se luă așteamătu după el (RV.-CRG.).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TĂTĂRÎ, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. […]
1. [MDA2] tăuială sf [At: CHEST. IV, 65/176c / P: tă-u~ / Pl: ~ieli / […]
1. [DEX '09] TĂUI, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri […]
1. [MDA2] tăujar sn vz tăujer 2. [Scriban] tăujár (vest) și -jér, tămînjér (est) n., […]
1. [MDA2] tăujer sn [At: CIHAC II, 405 / P: tă-u~ / V: (reg) tau~, […]
1. [DEX '09] TĂUNE s. m. v. tăun. 2. [MDA2] tăune sm vz tăun1 3. […]
1. [MDA2] tăuni vi [At: CIAUȘIANU, GL. / P: tă-u~ / Pzi: ~nesc / E: […]
1. [MDA2] tăuni vi [At: CIAUȘIANU, GL. / P: tă-u~ / Pzi: ~nesc / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro