1. [MDA2] asimilat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asimila] 1 (D. mâncare, d. materii introduse în organism) Transformat în substanțe necesare organismului. 2 Transformat în cineva sau în ceva. 3 Integrat într-un alt grup social sau național. 4 (D. cunoștințe) însușit temeinic. 5 (D. sunete ale vorbirii) Transformat sub influența altui sunet aflat în apropiere. 6 (D. tehnologii, idei etc.) Introdus în cotidian.
2. [Scriban] *asimilát, -ă adj. Făcut asemenea cu alțiĭ. Ofițer asimilat, ofițer necombatant (medic, farmacist) egal în grad și drepturĭ cu unu combatant.
3. [DEX '09] ASIMILA, asimilez, vb. I. 1. Tranz. (Fiziol.) A transforma materiile nutritive introduse în organism în substanțe proprii organismului. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 3. Tranz. A considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. 7. Tranz. și refl. (Psih.) A (se) integra într-un set de stimuli cunoscuți anterior. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.
4. [MDA2] asimila [At: MAIORESCU, CR. I, 391 / Pzi: ~lez / E: fr assimiler, lat assimilare] 1 vt A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2-3 vtr A (se) face asemănător ori de același rang cu altcineva sau altceva. 4-5 vtr A (se) integra în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.). 6-1 vtr A(-și) însuși temeinic cunoștințe. 8-9 vtr (Fon) A (se) transforma sub influența altui sunet aflat în apropiere. 10 vt A introduce în viața cotidiană sau în procesele de fabricație idei, produse, tehnologii etc. noi.
5. [CADE] *ASIMILA (-ilez) I. vb. tr. 1 A pune în același rînd, a da persoanelor ce au o anumită profesiune drepturi egale cu acelea ale persoanelor de altă profesiune ¶ 2 spec. (vorb. de două naționalități) A face să dispară caracterele distinctive ale unei naționalități făcînd-o să se contopească cu totul cu alta, să fie cu totul absorbită de altă naționalitate: în multe părți Romînii asimilează ușor pe străini ¶ 3 🩺 🌿 A preface în propria sa substanță materiile introduse din afară: nu asimilează bine alimentele ¶ 4 📖 A schimba un sunet sub influența altuia, apropiindu-l de acesta sau identificîndu-l cu el: un „e” asimilează adesea pe un „ă” aton dintr’o silabă apropiată, d.e. „perete” din „părete”. II. vb. refl. 1 A se contopi cu o altă naționalitate, pierzîndu-și caracterele distinctive, obiceiurile, limba, etc. ¶ 2 🩺 🌿 A se preface în substanța proprie a organismului în care se introduc (vorb. de materiile introduse) ¶ 3 📖 A se schimba sub influența altui sunet într’un sunet apropiat sau indentic cu acesta [fr.].
6. [CADE] * DISIMILA (-ilez) vb. tr. și refl. 📖 1 A (~și) schimba în alt sunet unul din două sunete identice sau de același fel care se află într’un cuvînt: în cuvîntul „tulbure”, din „turbure”, primul „r” s’a disimilat în „l” ¶ 2 A dispărea dintr’un cuvînt vorb. de unul din două sunete identice: în forma „fereastă”, din „fereastră”, al doilea „r” s’a disimilat ¶ ¶ C. ASIMILA [fr.].
7. [DEX '98] ASIMILA, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.
8. [DLRLC] ASIMILA, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în propria sa substanță materiile nutritive introduse în organism. Organismul asimilează alimentele. ▭ Asimilînd o oarecare cantitate de substanțe, celulele primesc o dată cu ele, rezerve care se închid în ele, ca o energie înmagazinată (potențială). ANATOMIA 224. 2. (Subiectul și complementul indică un grup social sau național) A absorbi, a face asemănător cu sine prin suprimarea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.). 3. (Cu privire la cunoștințe, idei etc.) A-și însuși, a-și apropria, a dobîndi. La matematici... învățasem... fără să asimilez nimic. GALACTION, O. I 15. 4. (Cu privire la persoane) A considera la fel, asemănător, egal (în drepturi) cu altă persoană. 5. (Fon.; despre sunete) A face asemănător sau identic cu sine însuși alt sunet aflat în apropiere. Cuvîntul «cunună» provine din «curună»; sunetul «n» din silaba a treia a asimilat sunetul «r» din a doua silabă. ◊ Refl. pas. «R» s-a asimilat cu «n».
9. [DLRM] ASIMILA, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în propria sa substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. (Subiectul și complementul indică un grup social sau național) A face asemănător cu sine prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 4. A considera egal, asemănător cu altă persoană. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimiler (lat. lit. assimilare).
10. [DN] ASIMILA vb. I. 1. A transforma în propria sa substanță materiile hrănitoare absorbite de organism. 2. A face asemănător, a se prezenta ca asemănător. ♦ A face asemănător cu sine (o naționalitate, un popor) prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.). 3. A dobîndi, a învăța, a-și însuși (idei, cunoștințe etc.). 4. (Fon.) A transforma un sunet prin influența unui alt sunet din apropiere. [< fr. assimiler, cf. it., lat. assimilare < lat. ad – la, similis – asemănător].
11. [MDN '00] ASIMILA vb. I. tr. 1. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asemănător. 3. a considera egal, similar cu altă persoană. 4. a-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național. 2. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)
12. [Șăineanu, ed. VI] asimilà v. 1. a face asemenea; 2. a transforma alimentele în propria substanță a ființei; 3. fig. a se încorpora, a se identifica (despre elemente etnice diferite).
13. [Scriban] *asimiléz v. tr. (lat. assímilo, -áre, d. assimilis, asemenea). Fac asemenea, egalez, identific. Compar, asemăn. Prefac alimentele în propria substanță a ființeĭ. Fig. Desnaționalizez.
14. [DOOM 3] asimila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asimilez, 3 asimilează; conj. prez. 1 sg. să asimilez, 3 să asimileze
15. [DOOM 2] asimila (a ~) vb., ind. prez. 3 asimilează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL