1. [DEX '09] ASFIXIE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. [Acc. și: asfixie] – Din fr. asphyxie.
2. [MDA2] asfixie sf [At: SADOVEANU, N. F. 73 / P: ~xi-e / Pl: ~ii / E: fr asphyxie] 1 Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, inhalării de gaze toxice, ca simptom al unor boli etc. 2 Moarte prin asfixie (1).
3. [CADE] *ASFIXIE sf. Înnăbușire, încetare a respirațiunii și, ca urmare, a tuturor fenomenelor vitale (🖼 246) [fr.].
4. [DEX '98] ASFIXIE, asfixii, s. f. Stare de sufocare datorită înecării, strangulării, gazelor toxice, ca simptom al unor boli etc. – Din fr. asphyxie.
5. [DLRLC] ASFIXIE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare, de strangulare); înăbușire, sufocare. Am răsuflat adînc, ca după un început de asfixie. SADOVEANU, N. F. 73.
6. [DLRM] ASFIXIE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.).
7. [DN] ASFIXIE s.f. Oprire a respirației (cauzată de strangulare, de respirarea unui gaz toxic, de înecare etc.) care poate provoca încetarea bătăilor inimii și moartea; înăbușire, sufocare. [Gen. -iei. / < fr. asphyxie, cf. gr. asphyxia – oprire a pulsației].
8. [MDN '00] ASFIXIE s. f. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare. (< fr. asphyxie, gr. asphyxia)
9. [Șăineanu, ed. VI] asfixie f. suspendarea respirațiunii și starea de moarte aparentă (prin cufundare, strangulare).
10. [Scriban] *asfixíe f. (vgr. asphyxía). Sufocare, înădușire, suprimarea respirațiuniĭ. – Ĭa se produce pin înecare saŭ gîtuire și pin respirarea gazurilor vătămătoare, decĭ din lipsa aeruluĭ. Se poate une-orĭ însufleți un asfixiat expunîndu-l la aer liber, dezbrăcîndu-l, suflîndu-ĭ aer în plămînĭ și frecîndu-l, ca să înceapă sîngele a circula. Alte-orĭ e bine să i se lase sînge de la braț.
11. [DEX '09] ASFIXIA, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.
12. [MDA2] asfixia vtr [At: DA / P: ~xi-a / Pzi: ~iez / E: fr asphyxier] 1-2 A provoca sau a suferi o asfixie (1). 3-4 (Pex) A omorî sau a muri prin asfixie (1).
13. [CADE] *ASFIXIA (-iez) I. vb. tr. A produce asfixie, a omorî prin asfixie, a înnăbuși. II. vb. refl. A fi cuprins de asfixie; a se sinucide prin asfixie [fr.].
14. [DLRLC] ASFIXIA, așfixiez, vb. I. Tranz. A înăbuși, a curma respirația cuiva; a provoca moartea cuiva prin asfixie. ◊ Refl. S-a asfixiat din lipsă de oxigen. – Pronunțat: -xi-a.
15. [DLRM] ASFIXIA, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înnăbuși, a (se) sufoca. [Pr.: -xi-a] – Fr. asphyxier.
16. [DN] ASFIXIA vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].
17. [MDN '00] ASFIXIA vb. tr., refl. a (se) înăbuși, a (se) sufoca. (< fr. asphyxier)
18. [Șăineanu, ed. VI] asfixià v. 1. a cauza asfixia; 2. a se sinucide prin asfixie.
19. [Scriban] *asfixiéz v. tr. (fr. asphyxier). Ucid pin asfixie, sufoc, înăduș.
20. [DOOM 3] !asfixie (desp. -xi-e) s. f., art. asfixia (desp. -xi-a), g.-d. art. asfixiei; pl. asfixii, art. asfixiile (desp. -xi-i-)
21. [DOOM 2] !asfixie/asfixie s. f., art. asfixia/asfixia, g.-d. art. asfixiei/asfixiei; pl. asfixii/asfixii, art. asfixiile/asfixiile
22. [DOOM 3] asfixia (a ~) (desp. -xi-a) vb., ind. prez. 1 sg. asfixiez (desp. -xi-ez), 3 asfixiază, 1 pl. asfixiem; conj. prez. 1 sg. să asfixiez, 3 să asfixieze; ger. asfixiind (desp. -xi-ind)
23. [DOOM 2] asfixia (a ~) (-xi-a) vb., ind. prez. 3 asfixiază, 1 pl. asfixiem (-xi-em); conj. prez. 3 să asfixieze; ger. asfixiind (-xi-ind)
24. [MDO] asfixia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiază, 1 pl. asfixiem, ger. asfixiind)
25. [IVO-III] asfixiez, -xiază 3, -xiam 1 imp., -xiere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL