1. [MDA2] așezătură sf [At: (a. 1743) URICARIUL V, 263/19-20 / V: (reg) așăz~ / Pl: ~ri / E: așeza + -ură] 1 (Rar; prt) Așezare (1) făcută într-un mod neîndemânatic, în grabă etc. 2 (Înv) Învoială. 3 (Ccr) Suprafață de teren la un nivel ceva mai jos decât cele dimprejur Vz așezat2 (8). 4 (Înv; Buc) Gropiță în bărbie.
2. [CADE] †AȘEZĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Loc așezat mai jos decît altul, loc afundat (HASD.) ¶ 2 Gropiță: s'ar face în mijlocul bărbii o ~ (MAR.) ¶ 3 ‡Învoială.
3. [DLRLC] AȘEZĂTURĂ, așezături, s. f. Depresiune de teren. V. adîncătură, scufundătură. [Băhnița] era pe-o așezătură, sub culme. SADOVEANU, N. F. 117. [Bistrița] se odihnește o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său. HOGAȘ, DR. 242.
4. [DLRM] AȘEZĂTURĂ, așezături, s. f. (Rar) Depresiune de teren. – Din așeza + suf. -(ă)tură.
5. [Șăineanu, ed. VI] așezătură f. loc așezat sau mai jos ca altul de prin prejur.
6. [Scriban] așezătură f., pl. ĭ. Felu cum îs așezate lucrurile orĭ oameniĭ, ordine. Podiș, terasă, loc șes. Între altele maĭ accidentale: în deal se întinde o așezătură, pe care se află satu Mihorenĭ. V. grind.
7. [MDA2] așăzătură sf vz așezătură
8. [DAR] așezătură, așezături, s.f. (înv.) loc mai jos decât altul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL