1. [MDA2] asemăluire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: asemălui] (Îvr) 1-9 Asemănare (1-9).
2. [MDA2] asemălui [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 300/14 / V: asăm-, -mel- / Pzi: -esc / E: ns cf semălui] 1-2 vtr (Înv) A (se) asemăna. 3 vr (Îvr) A se contopi.
3. [MDA2] asemelui v vz asemălui
4. [DLRLC] ASEMĂLUI, asemăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; învechit și popular) 1. A stabili, a constata o asemănare între două sau mai multe lucruri sau ființe; a asemăna. 2. (Cu privire la un teren) A netezi, a nivela. – Variantă: asemelui (ALECSANDRI, T. 1099) vb. IV.
5. [DLRLC] ASEMELUI vb. IV v. asemălui.
6. [DLRM] ASEMĂLUI, asemăluiesc, vb. IV Tranz. (Înv. și reg.) 1. A asemăna. 2. A nivela un teren. [Var.: asemelui vb. IV] – Din a3 + seamă.
7. [DLRM] ASEMELUI vb. IV. v. asemălui.
8. [Șăineanu, ed. VI] asemăluì v. Mold. a asemăna: mă asemăluiește cu un steag AL. [Dela seamă cu sufixul ălui (cf. prețălui)].
9. [Scriban] asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL