1. [DEX '09] ASCUȚIȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș.
2. [MDA2] ascuțiș sn [At: (a. 1773) GCR II, 88 / Pl: ~uri / E: ascuți + -iș] 1 Vârful unui obiect ascuțit, mai ales al unei arme. 2 Tăiș. 3 (Înv; îe) A trece prin ~ul fierului (sau sabiei) A ucide un număr mare de oameni (într-un conflict armat).
3. [CADE] ASCUȚIȘ (pl. -ișuri) sn. ⚔️ Partea tăioasă, înțepătoare a unui cuțit, a unei arme; a trece prin ~ul sabiei, a tăia [ascuți].
4. [DLRLC] ASCUȚIȘ, ascuțișuri, s. n. 1. Vîrful sau tăișul unui obiect ascuțit (mai ales al lamei unei arme). Nu cu penița, Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele. BENIUC, V. 30. Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău. CREANGĂ, P. 206. Ia mai stai ca să-ți vorbesc, Pagubele să-ți plătesc: Pagubele Cu tăișul, Faptele Cu ascuțișul! TEODORESCU, P. P. 584. ◊ Expr. (Învechit) A trece (pe cineva) prin ascuțișul fierului (sau săbiei) = a tăia, a omorî. 2. Fig. Accent de mare combativitate, caracter puternic combativ. Datorită lui Lenin și Stalin, popoarele au învățat că nu există luptă pentru libertate fără ascuțiș antiimperialist, că a lupta în zilele noastre pentru libertate înseamnă a lupta împotriva imperialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 592. 3. Fig. Putere de expresie, expresivitate; finețe, subtilitate. [Poetul tînăr] trebuie să citească mult, să cerceteze meșteșugul poeților mai bătrîni, să deprindă a cîntări cuvintele, a le cunoaște ascuțișurile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/6.
5. [DLRM] ASCUȚIȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vîrf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș.
6. [Șăineanu, ed. VI] ascuțiș n. vârful armei, tăiș: sub ascuțișul săbiei.
7. [Scriban] ascuțíș n., pl. urĭ. Partea care taĭe, tăișu: a trece pin ascuțișu săbiiĭ.
8. [CADE] ASCUȚIT I. adj. 1 p. ASCUȚI ¶¶ contr. NEASCUȚIT ¶ 2 Tăios: era așa de ~, de tăia ca briciul ¶ 3 Cu vîrf, un creion ~ ¶ 4 Fig. Subțire și pătrunzător: se auzi glasul ~ al unei cocoane slabe (DLVR.) ¶ 5 Fig.: ~ la limbă, neastîmpărat, care vorbește mereu, care e înțepător, răutăcios; a avea limbă ~ă, a fi rău de gură, mușcător ¶ 8 Fig. Pătrunzător, ager: ~ la minte; minte ~ă ¶ 7 📖 Accent ~ 👉 ACCENT ¶ 8 📐 Unghiu ~, unghiu mai mic decît un unghiu drept (🖼 244). II. sbst. 1 Faptul de a (se) ascuți ¶ 2 † = ASCUȚIȘ: ca sabia cu două ~e (BIBL).
9. [DOOM 3] ascuțiș s. n., pl. ascuțișuri
10. [DOOM 2] ascuțiș s. n., pl. ascuțișuri
11. [DERC] ASCUȚIȘ A trece prin (sau sub) ascuțișul (ascuțitul) fierului (sau sabiei) (înv.) = A ucide un număr mare de oameni (într-un conflict armat): Cetatea se va cotropi și garnizoana se va trece sub ascuțitul sabiei. (C. NEGRUZZI)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL