1. [DEX '09] ASCUȚIME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime.
2. [MDA2] ascuțime sf [At: CONACHI, P. 268 / Pl: (nob) ~mi / E: ascuți + -ime] 1 Calitate a unui obiect ascuțit. 2 (Fig) Acuitate. 3 (Fig; îs) ~a minții Istețime. 4 (Înv; îlav) Cu ~ Hotărât.
3. [CADE] ASCUȚIME sf. 1 Faptul de a fi ascuțit; starea a tot ce este ascuțit: ~a ghiarelor (DLVR.) ¶ 2 Agerime, pătrundere: ochii lui aveau o ~ ...deosebită (SAD.); deșteptăciunea și ~a lui de minte (ISP.) [ascuți].
4. [DLRLC] ASCUȚIME s. f. (Uneori determinat prin «de minte») Calitatea de a fi ascuțit (II 1); agerime, pătrundere, perspicacitate. Din copilărie, mintea lui Costan prinse ascuțime. CAMILAR, N. I 20. Astfel chinui Joe pe bietul Prometeu pentru deșteptăciunea și ascuțimea lui de minte. ISPIRESCU, U. 88. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = a) cu tărie, cu hotărîre. Necesitatea unei juste orientări ideologice în știință, învățămînt, literatură, artă este o problemă pe care trebuie isă și-o pună cu ascuțime fiecare om de știință, fiecare profesor, fiecare scriitor sau artist care militează pentru progresul științei și culturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1; b) cu dibăcie, cu pricepere. Un fleac de omuleț, îmi ajunge cu fruntea la umăr. Dar îi umblă limba cu ascuțime. SADOVEANU, P. M. 78.
5. [DLRM] ASCUȚIME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime, pătrundere, perspicacitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = a) cu hotărîre; b) cu pricepere. – Din ascuți + suf. -ime.
6. [Scriban] ascuțíme f. Calitatea de a fi ascuțit. Fig. Agerime, pătrundere, sagacitate.
7. [DOOM 3] ascuțime s. f., g.-d. art. ascuțimii
8. [DOOM 2] ascuțime s. f., g.-d. art. ascuțimii
9. [Petro-Sedim] ascuțime, coeficient de ~, → Kurtosis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL