1. [DEX '09] ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. 1. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită cu caracter secret care a acționat în sec. XI-XIII pe teritoriul actualelor state Iran, Siria și Liban. – Din fr. assassin.
2. [MDA2] asasen sm vz asasin
3. [MDA2] asasin, ~ă smf [At: BĂRAC, A. 4 / V: (înv) ~sen / Pl: ~i, ~e / E: fr assassin] Persoană care omoară premeditat pe cineva.
4. [CADE] *ASASIN, -INĂ (pl. -ine) adj. sm. f. 1 Care asasinează, omorîtor, ucigaș: un doctor ~ ¶ 2 Fig.: priviri ~e [fr. < it.].
5. [DEX '98] ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m., s. f. Persoană care omoară premeditat pe cineva; ucigaș. – Din fr. assassin.
6. [DLRLC] ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. Persoană care a omorît mișelește pe cineva, ucigaș; p. ext. persoană care îndeamnă la acțiuni criminale. ◊ (Adjectival) Pornire asasină.
7. [DLRM] ASASIN, -Ă, asasini, -e, s. m. și f. Persoană care omoară mișelește și premeditat pe cineva; ucigaș. – Fr. assassin.
8. [DN] ASASIN, -Ă s.m. și f. Cel care a înfăptuit un asasinat; ucigaș, criminal. [< fr. assassin, it. assassino < ar. hașșașin – băutor de hașiș].
9. [MDN '00] ASASIN, -Ă s. m. f. cel care comite un asasinat; ucigaș. (< fr. assassin, it. assassino)
10. [Șăineanu, ed. VI] asasin a. și m. care omoară, ucigaș; fier asasin. ║ pl. asasini, sectă muzulmană din timpul cruciatelor, cari săvârșiau tot felul de crime, îmbătându-se cu băutură amețitoare hașiș (de unde și numele).
11. [Scriban] *asasín, -ă s. (fr. assassin, d. it. asassino, care vine d. ar. hašâšî, pl. d. hašiš, consumator de hașiș; sp. asesino. Pe la 1090 s’a pornit din Persia o sectă musulmană de fanaticĭ numițĭ și ismailițĭ, care se îmbătaŭ cu hașiș și, în timpu cruciatelor, ucideaŭ oamenĭ pe stradă). Ucigaș mișel. Adj. Un cuțit asasin.
12. [DOOM 3] asasin s. m., pl. asasini
13. [DOOM 2] asasin s. m., pl. asasini
14. [D.Religios] asasini s. m. pl. Nume dat adepților unei ramificații a sectei mahomedane a ismailiților, întemeiată în sec. 11 de Hasan ibn Sabbah în fortăreața Alamut, al căror nume se datorește folosirii la inițierea neofiților a unui excitant psihic (hașiș). Își justificau metodele crude printr-o interpretare alegorică a legii musulmane, așteptând și ei venirea imamului Mahdi, un fel de mesia în secta șiită. Au fost nimiciți în sec. 13 de hanul mongol Hulagu. – Din fr. assassin.
15. [DE] ASASÍN -Ă, (< fr.) s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care săvîrșește un asasinat; ucigaș. 2. (La m. pl.) Sectă musulmană șiită organizată sub forma unei societăți secrete ai cărei membri au acționat pe terit. actualelor state Iran, Siria și Liban (sec. 11-13). Întemeiată de Hasan ibn as-Sabbah, care a pus stăpînire (în 1090) pe cetatea Alamut (din M-ții Erbuz), devenită cartier general, extinzîndu-și apoi autoritatea, prin teroare și asasinate politice, asupra unui larg terit. din NV Iranului. Suprimați de mongoli (în Iran, 1256) și de mameluci (în Siria și Liban, 1272).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL