1. [MDA2] arzehal sn vz arzihal
2. [CADE] ‡ARZEHAL, ‡ARZIHAL (pl. -luri) sn. 🔎 Cerere, petițiune, jalbă adresată de un particular Sultanului sau marelui vizir: făcut-au Matei-Vodă arzehal, adecă răvaș de jalobă la singur împăratul (M.-COST.) [tc. 'arzihal].
3. [Scriban] arzehál, -ihál, -ohál și -ovál n., pl. urĭ (turc. arzi-hal și arzu-hal, pop arzoval). Vechĭ. Jalbă adresată de un particular sultanuluĭ saŭ mareluĭ vizir. – Și arzahal, arzaval, -uhal și harzoval.
4. [MDA2] arghihal sn vz arzihal
5. [MDA2] argihal sn vz arzihal
6. [MDA2] arzahal sn vz arzihal
7. [MDA2] arzaval sn vz arzihal
8. [MDA2] arzihal sn [At: URICARIUL, ap. LET. III, 104/31 / V: argi-, -zah-, -zavae-, -zeh-, -zoh-, -zoval, -zuh-, harzoval / Pl: ? / E: tc ‘arzi hal, ‘arzu hal] (Înv) Plângere prezentată de un particular sultanului sau marelui-vizir.
9. [MDA2] arzohal sn vz arzihal
10. [MDA2] arzoval sn vz arzihal
11. [MDA2] arzuhal sn vz arzihal
12. [MDA2] harzoval sn vz arzihal
13. [CADE] ARZOVAL, ‡ARZUHAL (LET.) = ARZEHAL [tc. 'arzuhal].
14. [Scriban] harzovál, V. arzehal.
15. [DLRLV] ARGIHAL s. n. v. arzihal.
16. [DLRLV] ARZAHAL s. n. v. arzihal.
17. [DLRLV] ARZAVAL s. n. v. arzihal.
18. [DLRLV] ARZIHAL s. n. (Mold., ȚR) Jalbă, plîngere adresată de o persoană sultanului sau marelui vizir. A: Au făcut Matei-Vodă arzahal sau răvaș de jalbă la singur împăratul. M. COSTIN. Au dat Mihai-Vodă la dînsul arzihal, de la Edecule, arătînd în ce stare se află, și l-au scos Numan-Pașa de la închisoare. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Să duse și deate arzoval la vizirul. LET. ȚR, 35v.Variante: argihal (PSEUDO-AMIRAS, gl.), arzahal (M. COSTIN), arzaval (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), arzoval (LET. ȚR. 35v), arzuhal (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. arzihal, arzuhal (pop. arzoval).
19. [DLRLV] ARZOVAL s. n. v. arzihal.
20. [DLRLV] ARZUHAL s. n. v. arzihal.
21. [DAR] arzihal, arzihale și arzihaluri, s.n. (înv.) jalbă, petiție a unui particular către sultan
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL