1. [MDA2] arvonit2, ~ă a vz arvunit2
2. [MDA2] arvonit1 sn vz arvunit1
3. [DEX '09] ARVONI vb. IV v. arvuni.
4. [DEX '09] ARVUNI, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoni vb. IV] – Din arvună.
5. [MDA2] aravoni v vz arvuni
6. [MDA2] aravuna v vz arvuni
7. [MDA2] arăvoni v vz arvuni
8. [MDA2] arvoni vtr vz arvuni
9. [MDA2] arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~voni / Pzi: ~nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.
10. [MDA2] arvunit1 sn [At: DA ms / V: ~von~1 / E: arvuni] Angajare a muncii sau a serviciilor cuiva ca servitor, lucrător etc., dându-i arvună (1).
11. [MDA2] arvunit2, ~ă [At: (sec XVII) DA, ap. HEM 1787 / V: ~von~2 / Pl: ~iți, ~e / E: arvuni] 1 a Angajat prin dare de arvună (1). 2 a (D. obiecte) Tocmit prin dare de arvună (1). 3 sn (Iuz; în jargonul studenților) Muc de țigară solicitat de mai înainte. 4 sm (Înv) Logodnic.
12. [CADE] ‡ARĂVONISI (-isesc)... 1 = ARVUNI... ¶ 2 A logodi, a făgădui, a închina, a hărăzi (DOS.) [ngr. άρραβώνισα, άρραβωνίζω].
13. [CADE] ARVUNI, Mold. ARVONI (-nesc) I. vb. tr. A tocmi un lucru dînd arvună: am arvunit trăsura pe după amiazi; cîte suflete mi-ai arvonit ? (CRG.). II. vb. refl. A-și da cuvîntul, a se învoi: umblau în cîrduri și se arvoneau pentru St. Vasile (SAD.).
14. [CADE] ARVUNIT, Mold. ARVONIT I. adj. p. ARVUNI, -ONl. II. ‡sm. Logodnic (HASD.). III. sbst. Faptul de a (se) arvuni.
15. [DLRLC] ARVUNI, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap. ◊ Fig. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. Refl. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoni vb. IV.
16. [DLRM] ARVONI vb. IV. v. arvuni.
17. [DLRM] ARVUNI, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoni vb. IV] – Din arvună.
18. [Șăineanu, ed. VI] arvunì v. a da arvună.
19. [Scriban] aravonésc, V. arvonesc.
20. [Scriban] arăvonésc și -onisésc, V. arvonésc.
21. [Scriban] arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan).
22. [DOOM 3] arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, 3 sg. arvunește, imperf. 1 arvuneam; conj. prez. 1 sg. să arvunesc, 3 să arvunească
23. [DOOM 2] arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, imperf. 3 sg. arvunea; conj. prez. 3 să arvunească
24. [IVO-III] arvunesc, -neam 1 imp.
25. [DRAM 2021] arvuni, arvunesc, (arvoni), v.t. A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.
26. [DRAM 2015] arvuni, arvunesc, (arvoni), vb. tranz. – A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.
27. [DRAM] arvuni, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL