1. [DEX '09] ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi, simetrice și articulate, și cu schelet extern, chitinos; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Din fr. arthropode.
2. [MDA2] artropod [At: DA / Pl: ~e / E: fr arthropodes] (Folosit și la singular) 1 snp Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul din inele articulate, cu membre perechi, simetrice și articulate, și cu schelet extern chitinos. 2-3 sn, a (Animal) din încrengătura artropodelor (1).
3. [DEX '98] ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi, simetrice și articulate, și cu schelet extern, chitinos; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Din fr. arthropodes.
4. [DLRLC] ARTROPOD, artropode, s. n. Animal nevertebrat, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice și cu schelet extern, făcut din chitină. Racii și păianjenii sînt artropode. ◊ (Adjectival) Animal artropod.
5. [DLRM] ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice și articulate și cu schelet extern, format din chitină; (și la sg.) animal făcînd parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Fr. arthropodes (< gr.).
6. [Scriban] *artropód, -ă adj. (vgr. ārthron, articul, și pûs, picĭor). Zool. Articulat (animal). S. n. pl. Articulate.
7. [MDA2] artropode [At: DN3 / E: fr arthropodes] 1 snp Încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, segmentat și articulat. 2-3 sn, a (Animal) din încrengătura artropodelor (1).
8. [DN] ARTROPODE s.n.pl. Încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern, segmentat și articulat, format din chitină; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. anthropodes, cf. gr. arthron – articulație, pous, podos – picior].
9. [MDN '00] ARTROPODE s. n. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul și membrele formate din inele articulate. (< fr. arthropodes)
10. [DOOM 3] artropod s. n., pl. artropode
11. [DOOM 2] artropod s. n., pl. artropode
12. [DETS] ARTRO- „articulație, încheietură, ligament; articular, ligamentos”. ◊ gr. arthron „articulație, încheietură” > fr. arthro-, germ. id., engl. id., it. artro- > rom. artro-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare patologică de lichid în articulații; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a unei articulații; ~cinetic (v. -cinetic), adj., referitor la mișcările articulare; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere chirurgicală a unei anchiloze fibroase; ~deză (v. -deză), s. f., suprimare chirurgicală a mobilității unei articulații; ~fite (v. -fit), s. n. pl., corpuri străine articulare care iau naștere în articulații în urma unor leziuni traumatice sau patologice; sin. artrolite; ~gen (v. -gen1), adj., care este generat de articulații; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a unei articulații; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu radiografic al unei articulații; ~gripoză (v. -gripoză), s. f., maladie congenitală caracterizată prin imobilizări persistente și prin deformații ale articulațiilor; sin. artromiodisplazie; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., artrofite*; ~liză (v. -liză), s. f., secționare chirurgicală a ligamentelor unei articulații anchilozate; ~logie (v. -logie2), s.f.:, disciplină care studiază articulațiile; ~malacie (v. -malacie), s. f., hiperlaxitate ligamentară; ~mer (v. -mer), s. n., parte a unui organism articulat; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument care măsoară unghiul de moblitate al unei articulații; ~miodisplazie (v. mio-1, v. dis-, v. -plazie), s. f., artrogripoză*; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a unei articulații; ~pioză (v. -pioză), s. f., 1. Colecție intraarticulară de puroi. 2. Artrită purulentă; ~plastie (v. -plastie), s. f., intervenție chirurgicală pentru redarea mișcărilor unei articulații anchilozate; sin. artroplazie; ~plazie (v. -plazie), s. f., artroplastie*; ~pneumografie (v. pneumo-, v. -grafie), s. f., examen radiografic al unei articulații în care s-a introdus aer; ~pode (v. -pod), s. n. pl., încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu membrele și corpul din inele articulate; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical optic utilizat în artroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a leziunilor dintr-o articulație cu ajutorul artroscopului; ~spor (v. -spor), s. m., spor de rezistența articulat, format prin segmentarea bazipetală a hifelor, specific algelor; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a unei operații; sin. artrotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., artrostomie*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL