1. [DEX '09] ARTILERIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
2. [MDA2] artilerie sf [At: N. COSTIN, L. II, 73 / V: (pop) -lere, antileri, artileri, altilere / A: (Trs; înv) -rie / P: ~rie / Pl: ~ii / E: fr artillerie, rs артиллерия] 1 Ansamblu de arme de foc (cu accesoriile lor) care aruncă proiectile grele la distanță. 2 Parte a armatei specializată în mânuirea artileriei (1). 3 Specialitate militară care studiază artileria (1) și tehnicile de mânuire a ei. 4 (Fig) Succesiune de tunete și fulgere. 5 (Fig) Atacuri și critici numeroase într-o polemică.
3. [CADE] *ARTILERIE sf. 🎖️ 1 Materialul de armată alcătuit din tunuri și alte mașini de războiu pentru aruncarea proiectilelor mari ¶ 2 Trupe întrebuințate la mînuirea acestui material [fr. artillerie, rus. artillerija].
4. [DLRLC] ARTILERIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (tunuri, mortiere, obuziere etc.) cu toate accesoriile necesare aruncării de proiectile grele la mare distanță; unitate militară care mînuiește acest material. Artilerie antiaeriană. Artilerie ușoară. Artilerie grea. ◊ Fig. Un ropot fără întrerupere și nedeslușit vestea de pretutindeni apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. HOGAȘ, M. N. 175. – Pronunțat: -ri-e.
5. [DLRM] ARTILERIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; unitate militară care mînuiește acest material. – Fr. artillerie (rus. artilleriia).
6. [DN] ARTILERIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuințate în vederea tragerii de proiectile grele la distanță mare cu guri de foc neportative; trupe care mînuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care folosește aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].
7. [MDN '00] ARTILERIE s. f. armă din compunerea forțelor armate cu guri de foc și instalații care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)
8. [Șăineanu, ed. VI] artilerie f. 1. material de răsboiu (tunuri, ghiulele, etc. cu projectilele și accesoriile lor); 2. trupe întrebuințate la acest serviciu. Artileria română se compune din 50 regimente, fiecare având 9 baterii cu câte 4 tunuri. V. tun.
9. [Scriban] *artilérie f. (rus. artilériĭa, fr. artillerie; it. artiglieria). Material de războĭ compus din tunurĭ, ghiulele și altele: artileria unuĭ vas de războĭ. Trupă armată cu tunurĭ: artilerie de cîmp, de cetate, de munte. Știința de a trage cu tunurile, balistică. Pĭesă de artilerie, tun.
10. [MDA2] altilere sf vz artilerie
11. [MDA2] antileri sf vz artilerie
12. [MDA2] artilere sf vz artilerie
13. [MDA2] artileri sf vz artilerie
14. [DOOM 3] artilerie (desp. -ri-e) s. f., art. artileria (desp. -ri-a), g.-d. art. artileriei; pl. artilerii, art. artileriile (desp. -ri-i-)
15. [DOOM 2] artilerie (-ri-e) s. f., art. artileria (-ri-a), g.-d. art. artileriei; pl. artilerii, art. artileriile (-ri-i-)
16. [MDO] artilerie
17. [IVO-III] artilerie, -riei gen. a.
18. [DER] artilerie (artilerii), s. f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s. m.
19. [GTA] ARTILERIE PURTATĂ armament de artilerie transportat cu ajutorul aeronavelor de transport.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL