1. [MDA2] arțăgaș, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: -țag-, hăr- / S: (înv) ghăr- / Pl: ~i, ~e / E: arțag + -aș] (Înv) Certăreț.
2. [CADE] ARȚĂGAȘ, -AȘĂ, ARȚĂGOS, -OASĂ adj. sm. f. Care are arțag, gîlcevitor: el era arțăgaș, să ferească Dumnezeu (ISP.); de mic nu prea călca a popă, fiind totdeauna arțăgos (CAR.).
3. [MDA2] arțagaș a vz arțăgaș
4. [Scriban] arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.
5. [Scriban] hărțăgós, -oásă adj. (d. harțag). Care are tot-de-a-una harțag. – Și hărțăgáș și arțăgáș (Munt.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL