1. [MDA2] arogare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: aroga] Atribuire abuzivă a unui drept, a unei calități.
2. [DEX '09] AROGA, arog, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s’arroger, lat. arrogare.
3. [MDA2] aroga vr [At: I. NEGRUZZI, S. V, 45 / Pzi: 3 ~gă / E: fr s’arroger, lat arrogare] A-și atribui abuziv o calitate, un drept.
4. [CADE] *AROGA (-og) vb. tr. A-și însuși ceva pe nedrept: cum poți d-ta să-ți arogi un asemenea drept? [fr. < lat.].
5. [DLRLC] AROGA, arog, vb. I. Tranz. (Construit cu dativul) A-și atribui sau a-și lua cu de la sine putere o calitate, un drept.
6. [DLRM] AROGA, arog, vb. I. Tranz. A-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. – Fr. s’arroger (lat. lit. arrogare).
7. [DN] AROGA vb. I. tr. A-și atribui un drept, o calitate etc. cu de la sine putere. [P.i. arog, conj. -ge. / < fr. arroger, cf. lat. arrogare – a reclama pentru sine].
8. [MDN '00] AROGA vb. refl. a-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. (< fr. /s’/arroger, lat. arrogare)
9. [Șăineanu, ed. VI] arogà v. a-și însuși fără cuvânt, a lua pe nedrept.
10. [Scriban] *aróg, a -á v. tr. (lat. ár-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conj. ca ab-rog). Îmĭ însușesc, apuc pe nedrept: șĭ-aŭ arogat puterĭ extreme.
11. [DOOM 3] aroga (a-și ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi arog, 2 sg. îți arogi, 3 își arogă; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi arog, 3 să își/să-și aroge; imper. 2 sg. afirm. arogă-ți; ger. arogându-mi
12. [DOOM 2] aroga (a ~) vb., ind. prez. 3 arogă
13. [IVO-III] arog, -rogă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL