1. [MDA2] armistiție sf vz armistițiu
2. [CADE] ‡ARMISTIȚIE sf. 🎖️ = ARMISTIȚIU: armistiția ce făcuse cu Moscalii (LET.) [pol. armistycyum].
3. [DLRLC] ARMISTIȚIE s. f. v. armistițiu.
4. [DEX '09] ARMISTIȚIU, armistiții, s. n. Acord între state beligerante în vederea încetării temporare a operațiunilor militare. – Din fr. armistice.
5. [MDA2] armistițiu sm [At: CANTEMIR, I. I. II, 209 / V: -ție / Pl: ~ii / E: fr armistice] Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord între părțile beligerante.
6. [CADE] *ARMISTIȚIU (pl. -ții) sn. 🎖️ Întreruperea, încetarea pentru cîtva timp a ostilităților, prin bună înțelegere între conducătorii celor două armate vrăjmașe [fr.].
7. [DEX '98] ARMISTIȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante. – Din fr. armistice.
8. [DLRLC] ARMISTIȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare prin înțelegerea părților beligerante. Victoria de la Izmail a generalului Suvorov, urmată de alte victorii în nordul Dobrogei, silesc pe turci să semneze un armistițiu la Galați (1791). IST. R.P.R. 258. – Variantă: (învechit) armistiție (BĂLCESCU, O. II 150) s. f.
9. [DLRM] ARMISTIȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare, prin înțelegerea părților beligerante. [Var.: (înv.) armistiție s. f.] – După fr. armistice.
10. [DN] ARMISTIȚIU s.n. Încetare temporară a ostilităților prin înțelegerea părților în luptă. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. fr. armistice < lat. armistitium < arma – armă, statio – oprire].
11. [MDN '00] ARMISTIȚIU s. n. suspendare temporară a ostilităților. (< lat. armistitium, fr. armistice)
12. [Șăineanu, ed. VI] armistițiu n. încetare de luptă (pe timp anumit). Armistițiul răsboiului mondial fu încheiat la 11 Noembrie 1918.
13. [Scriban] *armistíțiŭ n. (din arme și -stițiŭ ca’n interstițiŭ și solstițiŭ; fr. armistice). Pace provizorie.
14. [DOOM 3] armistițiu [iu pron. ĭu] s. n., art. armistițiul; pl. armistiții, art. armistițiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] armistițiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. armistițiul; pl. armistiții, art. armistițiile (-ți-i-)
16. [MDO] armistițiu, pl. armistiții
17. [IVO-III] armistițiu, -ții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL