1. [DEX '09] ARMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată (1). – Din rus. armiia.
2. [MDA2] armie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/6 / Pl: ~ii / E: rs армия] (Înv; aap) Oaste.
3. [CADE] †ARMIE sf. 1 🎖️ Armată, oștire: fugeau în urma noastră ca o ~ pusă în risipă (ALECS.); ¶ 2 Fig.: Vezi bejanii de albine, Armii grele de furnici (EMIN.) [rus. armija].
4. [DEX '98] ARMIE, armii, s. f. (Înv.) Armată. (1) – Din rus. armiia.
5. [DLRLC] ARMIE, armii, s. f. (Învechit, azi numai livresc) Armată, oaste. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindină-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. Îți scriu aceste rînduri dintr-o pădure plină de zăpadă, unde ne-am retras după o luptă grozavă cu armia generalului Verder. ALECSANDRI, T. 1299. Dar cine se aude Și ce este ăst sunet? Ce oameni sau ce armii și ce repede pas? ALEXANDRESCU, P. 27. ◊ Fig. Uraganul își mîna cumplitele armii de nouri pe deasupra și umplea cîmpiile de freamăt. SADOVEANU, O. III 76.
6. [DLRM] ARMIE, armii, s. f. (Înv., azi livresc) Armată, oaste. – Rus. armija.
7. [Șăineanu, ed. VI] armie f. armată (arhaism întrebuințat în poezie); armia maghiară țara a ’nvălit BOL. armii grele de furnici EM. [Rus. ARMIĬA (din fr. armée)].
8. [Scriban] ármie f. (rus. ármiĭa, germ. armee, d. fr. armée). Sec. 19. Rar. Armată.
9. [DOOM 3] armie (înv.) (desp. -mi-e) s. f., art. armia (desp. -mi-a), g.-d. art. armiei; pl. armii, art. armiile (desp. -mi-i-)
10. [DOOM 2] armie (înv.) (-mi-e) s. f., art. armia (-mi-a), g.-d. art. armiei; pl. armii, art. armiile (-mi-i-)
11. [IVO-III] armie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL