1. [DEX '09] ARICEALĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței-de-vie, constând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici2 + suf. -eală.
2. [MDA2] ariceală sf [At: (sec. XVIII) ap. HEM 1642 / Pl: ~eli / E: arici + -eală] 1 Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii la chișiță Si: arici, aricit2, aricitură. 2 Boală a viței de vie, manifestată prin apariția de umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei.
3. [CADE] ARICEALĂ (pl. -eli) sf. 🐕 Boală la cai, măgări, vite cornute, etc. caracterizată prin niște umflături la încheietura de jos a picioarelor, lîngă copită, semănînd cu un burete, și pricinuită de șederea animalului într’un loc gunoios, plin de apă (🖼 203) [arici].
4. [DEX '98] ARICEALĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței de vie, costând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici2 + suf. -eală.
5. [DLRLC] ARICEALĂ s. f. Boală a vitelor și mai ales a cailor, care se manifestă printr-o erupție pustuloasă la încheietura de jos a picioarelor, lîngă copită. Caii pot face ariceală dacă nu-i speli. V. ROM. martie 1952, 167. Eu rămîn unde sînt rînduit, la odăi, să stricnesc caii ori să-i curăț de ariceală. SADOVEANU, F. J. 572.
6. [Scriban] ariceálă f., pl. elĭ (d. aricĭ). O boala de vite (numita și aricĭ) care atacă copitele și se prinde și de pelea omuluĭ făcîndu-ĭ-o ca pelea de aricĭ. O boală de plante numită și tăcĭune.
7. [CADE] ARICITURĂ (pl. -turi) sf. 🐕 = ARICEALĂ.
8. [CADE] ARICIU sm. 1 🐒 Animal mamifer insectivor, cu capul ascuțit și cu corpul scurt și gros, acoperit pe spate cu niște ghimpi gălbui; cînd doarme sau cînd vrea să se apere, se strînge formînd un fel de ghem ghimpos; trăește în toată Europa (🖼 204): proverb: a se face (ghem) ca ariciul, se zice despre cineva care se ghemuește de frig, etc. sau care stă de o parte, izolat de oameni, a fi nesociabil; cu înțelesul din urmă și în expr.: parcă-i un ~ ¶ 2 În credințele poporului, ariciul e socotit ca simbol al înțelepciunii, ca dătător de sfaturi bune; de aceea D-zeu s’a adresat lui cînd a zidit lumea; de aici înțelesul pe care-l are în pasagii ca: pare că-i spusese ariciul la ureche că are să se întreacă între ele ceva pentru dînsul (ISP.) ¶ 3 🐕 = ARICEALĂ ¶ 4 🩺 pop. Boală de piele la om ¶ 5 🌿 (HASD.) (TKT.) Boală la plante, mai ales la viță TĂCIUNE ¶ 6 Băn. 🌿 = ROSTOGOL1 ¶ 7 🌿 Varietate de grîu cu spicul foarte scurt și îndesat (Triticum compactum) ¶ 8 (HASD.) (PAMF.) Joc popular ¶ 9 🐙 ARICIU-DE-MARE, animal echinoderm, cu corpul învelit într’o scoică de formă sferică acoperită cu ghimpi, așa că seamănă cu un ariciu strîns grămadă; trăește în mare (Echinus lividus) (🖼 205) [lat. ericius].
9. [DOOM 3] ariceală s. f., g.-d. art. aricelii; pl. ariceli
10. [DOOM 2] ariceală s. f., g.-d. art. aricelii; pl. ariceli
11. [MDO] ariceală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL