1. [MDA2] arhimandrie [At: CAZANIA (1644), ap. HEM 1633 / S: (înv) archi~ / Pl: ~ii / E: ngr ἀρχιμανδρεία] 1 Demnitatea (sau funcția) de arhimandrit. 2 Mănăstire care are ca stareț un arhimandrit Cf abație.
2. [CADE] ARHIMANDRIE sf. 💒 Condițiunea de arhimandrit ¶ 2 Loc unde șade un arhimandrit ¶ 3 Mănăstire avînd în frunte un arhimandrit: de acum înainte în Argeș... să fie mănăstire și ~ (HASD.).
3. [Scriban] arhimandríe f. (ngr. arhimandría, scris -eía). Calitatea de arhimandrit. Mînăstire administrată de un arhimandrit.
4. [DOOM 3] arhimandrie (înv.) s. f., art. arhimandria, g.-d. arhimandrii, art. arhimandriei
5. [DOOM 2] arhimandrie (înv.) s. f., art. arhimandria, g.-d. arhimandrii, art. arhimandriei
6. [D.Religios] arhimandrie, arhimandrii s. f. 1. (Înv.) Funcția de arhimandrit. 2. Reședința unui arhimandrit. – Din sl. arhimandrija.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL