1. [MDA2] argumentat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: argumenta] 1 La care s-au adus argumente (1). 2 (Pex) Care este (bine) informat.
2. [MDA2] argumentat1 sn [At: MDA ms / Pl: nct / E: argumenta] (Rar) Argumentare (1).
3. [DEX '09] ARGUMENTA, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.
4. [MDA2] argumenta vt [At: MAIORESCU, L. 11 / Pzi: ~tez / E: fr argumenter] A aduce argumente (1) Si: (înv) argumentirui.
5. [MDA2] argumentare sf [At: CR., 1829, 159 / Pl: ~tări / E: argumenta] 1 Aducere de argumente (1) Si: dovedire, (rar) argumentat1, (îvr) argumentiruire. 2 (Log) Raționament prin care se demonstrează ceva pe baza argumentelor (1) aduse. 3 (Ret) Argumentație (2).
6. [CADE] *ARGUMENTA (-tez) I. vb. intr. 📖 A aduce dovezi prin vorbă sau prin scris: felul cum argumentează dînsul e absolut convingător. II. vb. tr. A dovedi: ceea ce cauți să argumentezi mi se pare absolut zadarnic [fr. < lat.].
7. [DLRLC] ARGUMENTA, argumentez, vb. I. Intranz A aduce argumente într-o demonstrație oarecare; a dovedi, a întări, a susține ceva prin argumente. A argumentat în mod convingător.
8. [DLRM] ARGUMENTA, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare).
9. [DN] ARGUMENTA vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].
10. [MDN '00] ARGUMENTA vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari)
11. [Șăineanu, ed. VI] argumentà v. 1. a dovedi logicește; 2. a conchide.
12. [Scriban] *argumentéz v. tr. (lat. argumentari). Aduc argumente, probez, dovedesc: a argumenta un fapt.
13. [DOOM 3] argumenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. argumentez, 3 argumentează; conj. prez. 1 sg. să argumentez, 3 să argumenteze
14. [DOOM 2] argumenta (a ~) vb., ind. prez. 3 argumentează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL