1. [DEX '09] ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat.
2. [MDA2] argăți [At: PANN, ap. HEM 1572 / V: (reg) h~, hăr- / Pzi: ~țesc / E: argat] (Înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu și aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.
3. [CADE] ARGĂȚI (-ățesc) I. vb. intr. A face slujba de argat, a munci ca argat: el argățea pe la unii și pe la alții, ca să-și cîștige hrana vieții (ISP.). II. vb. tr. A sluji pe cineva ca argat: am venit să te argățesc o lună de zile fără simbrie (GN.).
4. [DLRLC] ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat într-o gospodărie de moșier sau de chiabur. Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. Tranz. (Rar) Argății un bogătan Pînă crescut hăietan. CORBEA, A. 7. – Variantă: (regional) hargăți (SBIERA, P. 88) vb. IV.
5. [DLRM] ARGĂȚI, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat.
6. [Șăineanu, ed. VI] argățì v. 1. a lucra în folosul cuiva; 2. fig. a munci fără plată.
7. [DLRLC] HARGĂȚI vb. IV v. argăți.
8. [Scriban] 2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat.
9. [DOOM 3] argăți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățesc, 3 sg. argățește, imperf. 1 argățeam; conj. prez. 1 sg. să argățesc, 3 să argățească
10. [DOOM 2] argăți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățesc, imperf. 3 sg. argățea; conj. prez. 3 să argățească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL