1. [DEX '09] AREOMETRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréomètre.
2. [MDA2] areometru sn [At: PONI, F. 61 / P: ~re-o~ / Pl: ~re / E: fr aréomètre] Aparat de măsurare a densității unui lichid sau a concentrației unei soluții.
3. [CADE] *AREOMETRU (pl. -tre) sn. 📻 Instrument care servește la determinarea greutății specifice relative a corpurilor solide și lichide fără ajutorul balanței (🖼 195) [fr.].
4. [DLRLC] AREOMETRU, areometre, s. n. Instrument gradat care servește la determinarea rapidă a densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. – Pronunțat: -re-o-.
5. [DLRM] AREOMETRU, areometre, s. n. Instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréomètre.
6. [DN] AREOMETRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-. / < fr. aréomètre, cf. gr. araios – subțire, metron – măsură].
7. [MDN '00] AREOMETRU s. n. instrument folosit în areometrie. (< fr. aréomètre)
8. [Șăineanu, ed. VI] areometru n. instrument de fizică cu care se măsoară densitatea corpurilor.
9. [Scriban] *areométru n., pl. e (vgr. araiós, rar, și métron, măsură). Fiz. Instrument de măsurat densitatea lichidelor.
10. [DOOM 3] areometru (desp. -re-o-me-tru) s. n., art. areometrul; pl. areometre
11. [DOOM 2] areometru (-re-o-me-tru) s. n., art. areometrul; pl. areometre
12. [MDO] areometru (e-o), pl. areometre
13. [DETS] AREO-1 (ARAIO-) „puțin dens, aeros, gazos”. ◊ gr. araios „puțin dens, rar, rarefiat” > fr. aréo-, germ. aräo-, engl. areo- > rom. areo- și araio-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., ritm cardiac lent; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare gazoasă a gîtului; ~metrie (v. -metrie1) s. f., disciplină care se ocupă cu determinarea densității lichidelor cu ajutorul areometrului; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat care servește la determinarea densității unui lichid; ~picnometru (v. picno-, v. -metru1), s. n., instrument compus dintr-un areometru și un picnometru, folosit pentru determinarea densității lichidelor; ~stil (v. -stil), s. m., sistem arhitectonic, în care coloanele sînt dispuse la distanță în grupuri de cîte două.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL