1. [DEX '09] ARENDĂȘOAICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun; arendășiță. – Arendaș + suf. -oaică.
2. [MDA2] arendășoaică sf [At: ODOBESCU, S. I, 384 / V: (reg) arân- / Pl: ~ice / E: arendaș + -oaică] (Și dep) 1-2 Nevastă (grasă, antipatică, rea etc.) de arendaș. 3-4 Femeie (grasă, antipatică, rea etc.) care ține ceva în arendă (2).
3. [DLRLC] ARENDĂȘOAICĂ, arendășoaice, s. f. (Rar) Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă o moșie etc. [În trăsură] erau grămădite o mulțime de tinere arendășoaice, gătite și împodobite. ODOBESCU, S. I 384.
4. [DLRM] ARENDĂȘOAICĂ, arendășoaice, s. f. Nevastă de arendaș; femeie care ține în arendă un bun. – Din arendaș + suf. -oaică.
5. [MDA2] arăndășoaică sf vz arendășoaică
6. [CADE] ARENDĂȘIȚĂ (pl. -ițe), ARENDĂȘOAICĂ (pl. -oaice) sf. 1 Nevasta unui arendaș ¶ 2 ⚚ Femeie care ține în arendă o moșie, etc.: în lăuntru erau grămădite o mulțime de tinere arendășoaice (ODOB.).
7. [Scriban] arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).
8. [DOOM 3] arendășoaică (rar) s. f., g.-d. art. arendășoaicei; pl. arendășoaice
9. [DOOM 2] arendășoaică s. f., g.-d. art. arendășoaicei; pl. arendășoaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL