1. [DEX '09] ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). – V. ardeia.
2. [MDA2] ardeiat, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e / E: ardeia] 1 a (D. mâncămri) în care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). 2 a (Înv; fig) Supărăcios. 3 a (Înv; fig) Irascibil. 4 a (Fig) Care este usturător și dureros. 5 a (Rar; îs) Prețuri ~e Prețuri exagerate. 6 av (Rar; îe) A vinde ~ A vinde la preț mare.
3. [CADE] ARDEIAT adj. 1 p. ARDEIA ¶ 2 Fig. Iute, mînios (POL.).
4. [DEX '98] ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mâncăruri) În care s-a pus (mult) ardei (sau piper, boia etc.). [Pr.: -de-iat] – V. ardeia.
5. [DLRLC] ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mîncări) în care s-a pus mult ardei, cu gust iute, înțepător. Merge [mustul] cu mititeii ardeiați, cu fripturile grase, cu pastrama sărată. PAS, Z. I 171.
6. [DLRM] ARDEIAT, -Ă, ardeiați, -te, adj. (Despre mîncăruri) În care s-a pus mult ardei; iute. – V. ardeia.
7. [Șăineanu, ed. VI] ardeiat a. 1. dres cu ardeiu; 2. fig. care s’aprinde lesne.
8. [Scriban] ardeĭát, -ă adj. Ĭute piperat, usturător, de gustu ardeĭuluĭ.
9. [DEX '09] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.
10. [MDA2] ardeia [At: POLIZU / P: ~de-ia / Pzi: ~iez / E: ardei] 1 vt A condimenta o mâncare cu ardei (2) iute sau cu boia. 2 vt (Pex) A pipera. 3 vi (Înv) A pișcă la limbă. 4 vr (Fam; fig; d. oameni) A se irita (lesne).
11. [CADE] ARDEIA (-eiez) I. vb. tr. 🍽 A pune ardeiu în ceva: nu mai ardeia friptura. II. vb. refl. Fig. A se iuți, a se mînia (POL.).
12. [DEX '98] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.
13. [DLRLC] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mîncări gust de ardei; a presăra cu ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni, familiar) A se irita, a se mînia, a se supăra.
14. [DLRM] ARDEIA, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mîncări gust de ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.
15. [DOOM 3] ardeia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ardeiez, 3 ardeiază, 1 pl. ardeiem; conj. prez. 1 sg. să ardeiez, 3 să ardeieze; ger. ardeind
16. [DOOM 2] ardeia (a ~) vb., ind. prez. 3 ardeiază, 1 pl. ardeiem; conj. prez. 3 să ardeieze; ger. ardeind
17. [MDO] ardeia (ind. prez. 3 sg. și pl. ardeiază, 1 pl. ardeiem, ger. ardeind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL