1. [DEX '09] ARCUIT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat, curbat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
2. [MDA2] arcuit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 88 / Pl: ~iți, ~e / E: arcui] 1 Îndoit în formă de arc (1) Si: arcat, curbat. 2 Încovoiat. 3 Deformat. 4 Prevăzut cu arcade (1).
3. [CADE] ARCUIT adj. 1 p. ARCUI ¶ 2 În formă de arc: avea niște sprîncene bine ~e de pare că erau scrise (ISP.).
4. [DEX '98] ARCUIT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
5. [DLRLC] ARCUIT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. [Papagalul] cerca să se viseze pe o creangă mlădioasă arcuită peste un fluviu uriaș. ANGHEL, PR. 46. Avea niște sprîncene bine arcuite. ISPIRESCU, L. 78 ♦ (Rar, despre construcții) Prevăzut cu arcade. Ograda, încinsă cu ziduri, înfățișa patru șiruri de chilioare cu tinde lungi și arcuite. ODOBESCU, S. I 88.
6. [DLRM] ARCUIT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui.
7. [Șăineanu, ed. VI] arcuit a. încovoiat în formă de arc.
8. [Scriban] arcuít, -ă adj. Arcat, în formă de arc: sprincene arcuite.
9. [DEX '09] ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
10. [MDA2] arcui [At: POENARU, ap. DA / Pzi: ~esc / E: arc + -ui] 1-2 vtr A (se) îndoi în formă de arc (1). 3-4 vtr A (se) încovoia. 5 vr (Înv; d. bârne, tavane etc.) A se deforma la mijloc. 6 vt (Pfm; fig; rar) A bate. 7 vt (Pfm; fig; rar) A pedepsi.
11. [CADE] ARCUI (-uesc) I. vb. tr. A face, a îndoi în formă de arc. II. vb. refl. A se îndoi, a se încovoia ca un arc: Trotușul... se arcuește fugind (IRG.).
12. [DLRLC] ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Refl. A se îndoi în formă de arc; a se încovoia. Îl văd deodată apărînd cu ochii scînteietori arcuindu-se la picioarele țîțacăi și frecîndu-se de rochia dumnisale de tafta. SADOVEANU, N. F. 34. Sprîncenele se lăsau în jos, arcuindu-se pe deasupra ochilor și subțiindu-se din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 117. Șira spinării îi era mlădioasă încă pentru a se arcui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Intranz. (Rar) Mîna dreaptă intra, se umplea în semănătoarea atîrnată de gît, brațul drept se întindea, arcuiri frumos, și din mînă picurau pe pămînt boabele de orz bălan, ca niște mărgele. SANDU-ALDEA, D. N. 287. ♦ Tranz. A construi în formă de arc. Pod alb ați arcuit peste abise, Podind și hăul dintre fapt și vise. TOMA, C. V. 362.
13. [DLRM] ARCUI, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
14. [Scriban] arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
15. [DOOM 3] arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, 3 sg. arcuiește, imperf. 1 arcuiam; conj. prez. 1 sg. să arcuiesc, 3 să arcuiască
16. [DOOM 2] arcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiesc, imperf. 3 sg. arcuia; conj. prez. 3 să arcuiască
17. [IVO-III] arcuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp., -uii aor.
18. [Petro-Sedim] banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL