[DTM] arciliuto (cuv. it.; germ. Erzlaute; engl. archlute), denumirea unor tipuri de lăută* de dimensiuni mari, din sec. 16-18, care pe lângă coardele întinse peste tastieră* aveau și coarde burdon (II, 2). Aceste instr. (ce utilizau notația de tabulatură*) erau acționate cu un plectru*. Cele mai importante au fost: tiorba sau teorba (cuv. it.; germ. Theorbe), cu gâtul îndoit spre spate, din care s-a ramificat un al doilea gât, drept, mai lat, pentru coardele burdon (în sec. 16 acordajul era Do Re Mi Fa respectiv Sol do fa la re sol1); liuto attorbiato, un tip de tiorba de dimensiuni mai mari; chitarrone (it.), tipul ei era grav, cu o lungime de aprox. 2 m, cu acordajul (sec. 17) în Fal Sol1 La1 Si1 Do Re Mi Fa respectiv Sol do fa re1 sol1; angelica (cuv. it.; fr. angélique), un tip de a. din sec. 17-18, cu 17 coarde acordate diatonic*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL