1. [DEX '09] ARBORET, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.
2. [MDA2] arboret sn [At: P. ANTONESCU, A. 76 / Pl: ~uri / E: lat arboretum] 1 (Sil) Porțiune de pădure cu vegetație omogenă, deosebită de restul zonei forestiere Si: masiv de arbori. 2 Partea superioară a catargului.
3. [CADE] *ARBORET1 sbst. col. ARBORE.
4. [CADE] *ARBORET2 (pl. -ete) sn. ⛵ Partea de sus a unui catart, cînd acesta e alcătuit din mai multe bucăți [it. alberetto, modificat după arbore].
5. [DLRLC] ARBORET, arboreturi, s. n. Totalitatea arborilor sau a unei anumite specii de arbori care cresc laolaltă pe o anumită întindere a unui teren forestier. ♦ Porțiune de pădure sau de plantație, deosebită de restul acesteia prin condiții speciale de vegetație (specie, vîrstă, structură).
6. [DLRM] ARBORET, arboreturi, s. n. 1. Totalitatea arborilor care cresc pe o anumită suprafață de pădure; suprafața de pădure pe care cresc acești arbori. 2. Partea superioară a catargului. – Lat. arboretum.
7. [DN] ARBORET s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vîrstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / < it. arboretto].
8. [MDN '00] ARBORET I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. (< lat., fr. arboretum)
9. [Scriban] *1) arborét n., pl. e (d. arbore, după it. albereto, copăcel). Mar. Vîrfu adăugat al catarguluĭ.
10. [Scriban] *2) arborét n., pl. urĭ și e (lat. arboretum). Mulțime de arborĭ, copăcărie (pădure).
11. [DOOM 3] !arboret1 (parte a catargului) s. m., pl. arboreți
12. [DOOM 3] !arboret2 (teren cu arbori) s. n., pl. arborete / (silv.) arboreturi
13. [DOOM 2] arboret1 (parte a catargului) s. m. / s. n., pl. arboreți/arborete
14. [DOOM 2] !arboret2 (teren cu arbori) s. n., pl. arborete
15. [MDO] arboret, pl. arboreturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL