1. [DEX '09] ARANJAMENT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înțelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement.
2. [MDA2] aranjament sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~ngia~, ~ngemânt[1] / Pl: ~e / E: fr arrangement] 1 Punere în ordine Si: aranjare (1). 2 Felul cum e aranjat ceva. 3 (Pex) Decorare. 4 Punere la cale a unei afaceri, căsătorii etc. 5 Înțelegere. 6 Prelucrare muzicală pentru instrumente sau voce. 7 (Mat) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. 8 (Cmr; înv) Stabilirea unei norme la anumite tranzacții, la tocmeli, la falimente. 9 (Fam; lpl) Afaceri necinstite.
3. [CADE] *ARANJAMENT (pl. -ente) sn. 1 Faptul de a (se) aranja ¶ 2 Felul în care e aranjat un lucru, rînduială: îmi place mult ~ul acestei odăi ¶ 3 Învoială: cred să ajung la un ~ cu creditorii [fr. arrangement].
4. [DLRLC] ARANJAMENT, aranjamente, s. n. Faptul de a aranja; acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere pentru unul ori mai multe instrumente sau voci a unei bucăți muzicale.
5. [DLRM] ARANJAMENT, aranjamente, s. n. Acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte distincte în grupuri care să conțină un număr dat de obiecte și să difere între ele prin natura sau ordinea obiectelor. – După fr. arrangement.
6. [DN] ARANJAMENT s.n. Acord, înțelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încît două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputînd intra decît cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement].
7. [MDN '00] ARANJAMENT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)
8. [Șăineanu, ed. VI] aranjament n. 1. așezare în ordine; 2. măsuri luate pentru regularea unei afaceri; 3. împăcare.
9. [Scriban] *aranjamént n., pl. e (fr. arrangement. V. deranjament). Acțiunea de a aranja. Felu aranjăriĭ, rînduĭală, ordine: grădina asta are un aranjament frumos. Fig. Învoĭală, împăcare, liniștire: aranjamentu uneĭ afacerĭ.
10. [MDA2] arangiament sn vz aranjament
11. [DOOM 3] aranjament s. n., pl. aranjamente
12. [DOOM 2] aranjament s. n., pl. aranjamente
13. [DTM] aranjament, manieră de a prelucra un text muzical sau o piesă în întregime, destinate fie unui solist* (vocal sau instrumental), fie unui grup de interpreți, substituind, îmbogățind sau reducând numărul acestora. A. poate transfigura total o temă* muzicală inițială; în acest caz, aranjorul are un important rol creator. În muzica ușoară a. sunt deosebit de utile și de multe ori înnobilează temele mai ales prin orchestrații* izbutite. O manieră frecventă de a. este reactualizarea unor piese care în trecut s-au bucurat de mare popularitate (ex. Valencia, Ramona etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL