1. [DEX '09] ARĂMIT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat de aramă; cuprat. – V. arămi.
2. [MDA2] arămit1 sn [At: SEVASTOS, N. 269/13 / Pl: ~uri / V: ~mat1 / E: arămi] (Pop; asr) Arămire.
3. [MDA2] arămit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~mat2 / E: arămi] (Pop; asr) Care este acoperit cu un strat subțire de aramă (1). 2 Care are culoarea aramei Si: arămuit2 (2).
4. [DLRLC] ARĂMIT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte) Suflat sau acoperit cu un strat de aramă. Fier cositorit sau arămit.
5. [DLRM] ARĂMIT, -Ă, arămiți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de aramă. – V. arămi.
6. [DEX '09] ARĂMI arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.
7. [MDA2] arăma v vz arămi
8. [MDA2] arămat2, ~ă a vz arămit2
9. [MDA2] arămat1 sn vz arămit1
10. [MDA2] arămi [At: LB / V: ~ma / Pzi: ~mesc / E: aramă] (Pop) 1 vt A acoperi un obiect (de metal) cu un strat subțire de aramă (1). 2 vt A da culoare arămie. 3 vr A căpăta culoare arămie Si: arămit1 (3).
11. [CADE] ARĂMI (-ămesc)... (BUD.) (TKT.) = ARĂMA...
12. [DEX '98] ARĂMI, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat de aramă; a cupra. – Din aramă.
13. [DLRLC] ARĂMI, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de aramă.
14. [DLRM] ARĂMI, arămesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de aramă. – Din aramă.
15. [Scriban] arămésc v. tr. (d. aramă). Acoper (feru) c’un strat de aramă.
16. [DOOM 3] arămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămesc, 3 sg. arămește, imperf. 1 arămeam; conj. prez. 1 sg. să arămesc, 3 să arămească
17. [DOOM 2] arămi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arămesc, imperf. 3 sg. arămea; conj. prez. 3 să arămească
18. [Argou] arămit, -ă, arămiți, -te, adj. beat
19. [DRAM 2021] arămit, -ă, arămiți, -te, adj. Alterat, stricat. – Din arămi.
20. [DRAM 2021] arămi, arămesc, v.r. (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (DLRM, DEX, MDA).
21. [DRAM 2015] arămi, arămesc, vb. refl. – (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gust acrișor: „De pui pomnițăle într-un vas nezmălțuit, să arămnesc” (D. Pop, 1970). – Din aramă (< lat *aramen, forma pop. de la aeramen) (Scriban, DLRM, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL