1. [DEX '09] APUCĂTOR, -OARE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreț. 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.
2. [MDA2] apucător, ~oare [At: VARLAAM, C. 382 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: apuca + -(ă)tor] 1 a Care apucă (1). 2-3 smf, a (Prt) (Persoană) care-și însușește (cu lăcomie) ce nu este al său. 4 a (Fig; d. oameni) Lacom. 5-6 sn (Teh) (Partea activă a unui) aparat cu care se apucă (1) o sarcină pentru a o ridica și transporta. 7 sf (La un instrument de apucat) Falcă. 8 sn (La un instrument de apucat) Gheară. 9 sf (Bot; reg) Talpa gâștei (Leonurus cardiaca).
3. [CADE] APUCĂTOR I. adj. sm. f. 1 Care apucă ¶ 2 ‡Jefuitor, răpitor, lacom: Tătarii sînt lupi ~i, pradă, robesc, bat și căznesc pre creștini (MUST.). II. APUCĂTOARE sf. 🔧 Fiecare din cele două fălci ale unui clește (DAM.).
4. [DEX '98] APUCĂTOR, -OARE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. ♦ Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreți 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.
5. [DLRLC] APUCĂTOR2, -OARE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (mai ales cu sens peiorativ) care are obiceiul de a lua, de a-și însuși un lucru al altuia; lacom, hrăpăreț.
6. [DLRLC] APUCĂTOR1, apucătoare, s. n. Aparat sau parte a unui aparat cu care se apucă o sarcină pentru a o ridica sau transporta.
7. [DLRM] APUCĂTOR2, -OARE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor.
8. [DLRM] APUCĂTOR1, apucătoare, s. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate, pentru a o ridica sau transporta. – Din apuca + suf. -(ă)tor.
9. [Șăineanu, ed. VI] apucător a. care apucă cu iuțeală sau lăcomie.
10. [MDA2] apucătoriu a vz apucător
11. [DOOM 3] apucător2 s. n., pl. apucătoare
12. [DOOM 3] apucător1 adj. m., pl. apucători; f. sg. și pl. apucătoare
13. [DOOM 2] apucător1 adj. m., pl. apucători; f. sg. și pl. apucătoare
14. [DOOM 2] apucător2 s. n., pl. apucătoare
15. [DRAM 2021] apucător, -oare, apucători, -oare, adj. 1. Care apucă. 2. (fig.) Hoț, lacom: „Șugătanii-s lupi, păntru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi, 1925: 316). – Din apuca + suf. -ător (MDA).
16. [DRAM 2015] apucător, -oare, apucători, -oare, adj. – 1. Care apucă. 2. (fig.) Hoț, lacom: „Șugătanii-s lupi, păntru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi, 1925: 316). – Din apuca (< lat. aucupare „a vâna păsări, a prinde în laț”) + suf. -ător (DEX, DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL