1. [DEX '09] APROPRIERE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria.
2. [MDA2] apropriere sf [At: NEGULICI / P: ~pri-e- / V: (înv) ~iare / Pl: ~eri / E: apropria] 1 (Rar) Însușire a unui lucru străin Si: (înv) apropiație. 2 (În economia politică) Totalitatea mijloacelor de însușire a unor bunuri. 3 (În economia politică; înv; îs) Legea ~rii Legea proprietății private.
3. [DLRLC] APROPRIERE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria ceva. – Pronunțat: -pri-e-.
4. [DLRM] APROPRIERE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria. [Pr.: -pri-e-]
5. [DN] APROPRIERE s.f. Acțiunea de a(-și) apropria și rezultatul ei. [< apropria].
6. [DEX '09] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.
7. [MDA2] apropia2 v vz apropria
8. [MDA2] apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: ~pia2 / Pzi: ~iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.
9. [MDA2] apropriare sf vz apropriere
10. [CADE] *APROPRIA (-priez) vb. tr. 1 A-și însuși ceva: au căutat să-și aproprieze pămînturi întinse în țări depărtate (I.-GH.) ¶ 2 A potrivi cu ceva, a face să corespundă împrejurărilor: trebue să-și aproprieze felul de a vorbi cercului în care se găsește [fr. < lat.].
11. [DEX '98] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.
12. [DLRLC] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.
13. [DLRM] APROPRIA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare).
14. [DN] APROPRIA vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p. i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].
15. [MDN '00] APROPRIA vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare)
16. [Șăineanu, ed. VI] aproprià v. a-și însuși (mai ales pe nedrept): își apropriază toate faptele mari (= fr. aproprier).
17. [Scriban] *apropriațiúne f. (lat. appropriátio, -ónis). Acțiunea de a-țĭ apropria. – Și -áție, dar ob. -ére.
18. [Scriban] *apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez.
19. [DOOM 3] apropriere (acțiunea de a-și însuși) (desp. a-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. aproprierii; pl. aproprieri
20. [DOOM 2] apropriere (acțiunea de a-și însuși) (a-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. aproprierii; pl. aproprieri
21. [DOOM 3] apropria (a ~) (a-și însuși) (desp. a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. apropriez (desp. -pri-ez), 3 apropriază, 1 pl. apropriem; conj. prez. 1 sg. să apropriez, 3 să aproprieze; ger. apropriind (desp. -pri-ind)
22. [DOOM 2] apropria (a ~) (a-și însuși) (a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 apropriază, 1 pl. apropriem (-pri-em); ger. apropriind (-pri-ind)
23. [MDO] apropria (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl. apropriază, 1 pl. apropriem, ger. apropriind, part. apropriat) («a face propriu», «a-și însuși»)
24. [IVO-III] apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL