1. [DEX '09] APROPOU s. n. v. apropo.
2. [MDA2] apropou sn vz apropo
3. [DLRLC] APROPOU S. n. v. apropo2.
4. [DEX '09] APROPO, (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. à-propos.
5. [MDA2] apropo [At: ALECSANDRI, T. 418 / V: ~u sn, ~os av, (înv; eg) ~ont sn, (itm) ~zito av / S: apropos / Pl: ~uri / E: fr à-propos] 1 av (Înv; șîf ~s) Fiindcă veni vorba. 2 av (Înv; șîf ~s) Fiindcă s-a întâmplat să-mi amintesc. 3 av (Îlpp) ~ de (sau, înv, ~zito de) în legătură cu. 4 sn (Îf ~u, înv ~ont, mpl) Aluzie la adresa cuiva. 5 sn (Îf ~u, înv ~ont, mpl) Propunere făcută pe ocolite. 6 sn (îf ~u, înv ~ont, mpl) Propunere deocheată. 7-8 sn (Îe) A face un ~u (sau ~uri) ori a bate ~uri A face aluzii (uneori la adresa vieții intime). 9 sn (Înv) Prezență de spirit. 10 sn (Înv; fam; îe) A face ceva la ~ont A face ceva la momentul oportun. 11-12 av (Iuz; fam; îe) A veni (a cădea) tare (foarte) ~ A veni la momentul potrivit sau tocmai când era așteptat.
6. [MDA2] apropont sn vz apropo
7. [CADE] *APROPO(U) (pl. -ouri) sn. Lucru spus la locul lui, în gen. vorbă de haz, de spirit, bine nimerită; ne amuzează mult cu ~urile lui [fr. à-propos].
8. [DEX '98] APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea răutăcioasă) la adresa cuiva; propunere făcută cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. à-propos.
9. [DLRLC] APROPO2, apropouri, s. n, (Franțuzism) 1. (Mai ales la pl.) Vorbe spuse pe ocolite și (de obicei) cu intenții răuvoitoare la adresa cuiva. 2. (Neobișnuit) Calitatea de a spune sau a face lucruri potrivite cu o situație; faptul de a fi spiritual. Are și apropo, galantomul. ALECSANDRI, T. 1687. – Variantă: apropou s. n.
10. [DLRM] APROPO2, apropouri, s. n. (Franțuzism) Vorbe spuse pe ocolite (și cu intenții răuvoitoare) la adresa cuiva. – Fr. à-propos.
11. [DN] APROPO adv. (Fam.) Fiindcă a venit vorba (de asta); bine că mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rău intenționate) la adresa cuiva; aluzii răutăcioase. [Pl. -ouri. / < fr. à-propos].
12. [MDN '00] APROPO I. adj. (fam.) ce voiam să spun! fiindcă a venit vorba! II. s. n. aluzie răutăcioasă la adresa cuiva. (< fr. à-propos)
13. [Șăineanu, ed. VI] apropò adv. (potrivit cu locul, cu vorba) cu această ocaziune, în această privință (= fr. à propos). ║ n. vorbă zisă la timp; Apropourile lui Cilibi Moise.
14. [Scriban] *á-propos Cuv. fr. care se pronunță apropó și înseamnă „relativ la ceĭa ce se vorbește”. De ex.: A venit cutare. – Apropó! Ce-aĭ aflat despre frate-su? – Apropo de ce întrebĭ? Subst. Vorbă zisă la timp: un apropó, doŭă apropourĭ.
15. [DOOM 3] apropou (desp. a-pro-) s. n., art. apropoul; pl. apropouri
16. [DOOM 2] apropo2/apropou (a-pro-) s. n., art. apropoul; pl. apropouri
17. [MDO] apropo
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL