1. [DEX '09] APRINZĂTOR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc. [Var.: aprinzătoare s. f.] – Aprinde + suf. -ător.
2. [MDA2] aprinzător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 88/2 / V: (îrg) ~iu, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: aprinde + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care aprinde (3). 3 smf (Înv) Persoană cu ocupația de a aprinde (1) ceva. 4 snf Instrument sau obiect pentru aprins. 5 sn Dispozitiv de aprindere (1) a unui combustibil, a fitilului unui explozibil etc. 6 sf (Trs; mpl) Chibrit. 7 a Inflamabil. 8 a (Înv; fig) Excitant.
3. [CADE] APRINZĂTOR I. adj. 1 Care aprinde: aduseră... rășină și alte materii aprinzătoare (BĂLC.) ¶ 2 Care se aprinde ușor, care ia foc cu ușurință. ¶ 3 Pr. ext. pop. 🩺 Boală aprinzătoare, boală care produce inflamațiuni. II. ‡sm. Cel ce aprinde lumînările: un aprindzătoriu de luminele svîntului să ’nvățasă a fura făcliile (DOS.). III. APRINZĂTOARE (pl. -tori) sf. 1 Trans. Chibrit ¶ 2 Mic aparat (mai adesea de buzunar) cu care se poate produce o flacără pentru aprins țigara (🖼 164) [aprinde].
4. [DEX '98] APRINZĂTOR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care produce aprinderea unui combustibil, a fitilului unei încărcături explozive, reaprinderea unei lămpi de siguranță din mine etc. – Aprinde + suf. -ător.
5. [DLRLC] APRINZĂTOR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care provoacă aprinderea fitilului unei încărcături explozive. V. amorsă.
6. [DLRM] APRINZĂTOR, aprinzătoare, s. n. Dispozitiv care provoacă aprinderea fitilului unei încărcături explozive prin izbire sau prin frecare. – Din aprinz (prez. ind. al lui aprinde) + suf. -ător.
7. [Șăineanu, ed. VI] aprinzător m. cel ce aprinde lămpile.
8. [Scriban] aprinzătór, -oáre adj. Care aprinde. S. f., pl. orĭ. Mașină de aprins (cum e, de ex., cutiuța saŭ altă formă de aparat de aprins țigările îld. chibrit). S. n., pl. oare. Parte de mașină saŭ instrument care produce foc (cum e chear chibritu).
9. [DEX '09] APRINZĂTOARE s. f. v. aprinzător.
10. [MDA2] aprinzătoriu, ~oare a, s vz aprinzător
11. [DOOM 3] aprinzător (dispozitiv) (desp. a-prin-) s. n., pl. aprinzătoare
12. [DOOM 2] aprinzător (dispozitiv) (a-prin-) s. n., pl. aprinzătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL