1. [Șăineanu, ed. VI] aprețuit a. care e aprețiat: de lumea întreagă iubit, aprețuit AL.
2. [DEX '09] APREȚUI, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).
3. [MDA2] aprețui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~esc / E: aprecia + prețui] A aprecia.
4. [CADE] *APREȚUI (-uesc) vb. tr. = APRECIA: pentru ca să putem ~ formele ei cele frumoase (NEGR.) [fr. apprécier + prețui].
5. [DLRLC] APREȚUI, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A aprecia, a prețui. Ah! domnule, sîntem meniți amîndoi a ne cunoaște ș-a ne aprețui. ALECSANDRI, T. 745.
6. [DLRM] APREȚUI, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui. – Fr. apprecier (după prețui).
7. [DOOM 3] aprețui (a ~) (înv.) (desp. a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiesc, 3 sg. aprețuiește, imperf. 1 aprețuiam; conj. prez. 1 sg. să aprețuiesc, 3 să aprețuiască
8. [DOOM 2] aprețui (a ~) (înv.) (a-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiesc, imperf. 3 sg. aprețuia; conj. prez. 3 să aprețuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL