1. [DEX '09] APELANT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care a introdus un apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Din fr. appelant.
2. [MDA2] apelant, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 67 / Pl: ~nți, ~e / E: fr appelant] 1 a Care face apel împotriva unei sentințe judecătorești. 2-3 smf Persoană (fizică sau juridică) care apelează contra unei sentințe judecătorești.
3. [CADE] *APELANT, -TĂ sm. f. ⚖️ Care face apel împotriva unei judecăți [fr.].
4. [DEX '98] APELANT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant.
5. [DLRLC] APELANT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Învechit) Persoană care face apel împotriva unei sentințe judecătorești. Apelantul nu s-a prezentat în instanță.
6. [DLRM] APELANT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care făcea apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Fr. appelant.
7. [DN] APELANT, -Ă adj., s.m. și f. (Ieșit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotărîri judecătorești. [Cf. fr. appelant].
8. [MDN '00] APELANT, -Ă I. adj. care apelează. II. adj., s. m. f. (cel) care face un apel (4). (< fr. appelant)
9. [Șăineanu, ed. VI] apelant m. cel ce face apel.
10. [Scriban] *apelánt, -ă s. (lat. appéllans, -ántis; fr. appelant). Care apelează.
11. [DOOM 3] apelant s. m., pl. apelanți
12. [DOOM 2] apelant s. m., pl. apelanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL