1. [DEX '09] APOSTILĂ, apostile, s. f. Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Din fr. apostille.
2. [MDA2] apostil sn vz apostilă
3. [MDA2] apostilă sn [At: NEGRUZZI, S. II, 69 / V: (înv) ~til, ~liu (pl ~lii) / Pl: ~le / E: fr apostille] 1 Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc. 2 (Pex) Semnătura pusă pe o apostilă (1).
4. [MDA2] apostiliu sn vz apostilă
5. [CADE] *APOSTILĂ sf., *APOSTIL sn. (pl. -ile) Notă, observațiune care se adaugă la ceva scris (la o petițiune, un raport, etc.): le adresa autorităților respective cu apostila domnească (I.-GH.) [fr. apostille].
6. [DLRLC] APOSTILĂ, apostile, s. f. Însemnare sau hotărîre (de obicei a șefului unei administrații publice) notată pe o petiție, pe un raport sau pe alt fel de act oficial; p. ext. semnătura pusă pe un asemenea act. Serviciul cu care-l însărcinase șeful său era de a citi toate petițiunile adresate domnului, de a face pentru fiecare cîte un extract și de a le adresa autorităților respective cu apostila domnească. GHICA, S. A. 131.
7. [DLRM] APOSTILĂ, apostile, s. f. Însemnare sau hotărîre notată pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Fr. apostille.
8. [DN] APOSTILĂ s.f. Notă, observație (pusă pe o petiție, pe un act oficial); (p. ext.) semnătură dată pe un asemenea act. [< fr. apostille].
9. [MDN '00] APOSTILĂ s. f. rezoluție pusă pe o petiție, pe un act oficial. (< fr. apostille)
10. [Șăineanu, ed. VI] apostilă f. 1. adaos la marginea unei scrieri; 2. scurtă recomandațiune, adăogată la o petițiune, de o persoană influentă.
11. [Scriban] *apostílă f., pl. e (fr. apostille, it. postilla, sp. apostilla). Notă saŭ recomandare scrisă pusă la marginea uneĭ scrierĭ (uneĭ petițiunĭ, unuĭ raport ș. a.)
12. [Scriban] *apostiléz v. tr. (fr. apostiller). Însemn c’o apostilă.
13. [DOOM 3] apostilă s. f., g.-d. art. apostilei; pl. apostile
14. [DOOM 2] apostilă s. f., g.-d. art. apostilei; pl. apostile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL