1. [DEX '09] APLOMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb.
2. [MDA2] aplomb sn [At: ENC. AGR. / Pl: (ad 2) ~uri / E: fr aplomb] 1-2 Siguranță și hotărâre în comportare sau în vorbire. 3 Linie perpendiculară pe planul orizontului. 4-5 (Mdv) Direcția și dispoziția pe care o au față de verticală membrele unui patruped care se sprijină deopotrivă pe toate picioarele.
3. [DLRLC] APLOMB S. n. (Franțuzism, în jargonul burgheziei) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). A răspunde cu aplomb.
4. [DLRM] APLOMB s. n. (Franțuzism) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). – Fr. aplomb.
5. [DN] APLOMB s.n. 1. Direcție verticală, verticalitate. ♦ Poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pămîntul și cu planul median al corpului. 2. (Fig.) Îndrăzneală, siguranță în felul de a se purta și de a vorbi. [< fr. aplomb].
6. [MDN '00] APLOMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr. aplomb)
7. [DOOM 3] aplomb (desp. a-plomb) s. n.
8. [DOOM 2] aplomb (a-plomb) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL